În controversele din ultima vreme – de la faimosul Referendum pentru familie până la victoria USR în marile orașe – a fost evidentă ascensiunea ideologiilor progresiste în marile orașe. Cum au triumfat? Prin recurs la social-media, activism civic, retorica imaginilor, limbajul drepturilor și relativism moral. Azi, mai mult decât oricând, e necesară prezența în arenă a unor tineri creștini cu zâmbet și carismă, buni comunicarori și versați într-o apologetică urbană.

Urmăresc atent dinamica socială din Cluj, Iași, Timișoara, București, Craiova, Oradea… Marile orașe devin aspiratoare demografice. Tinerii pleacă din mediul rural și, în doar câțiva ani, se adaptează la noul context cultural, profund secularizat. Sute de mii de studenți au plonjat în mediul urban caracterizat de mobilitate economică, frenezie tehnologică, scepticism religios și relativism moral. An de an, mii de români părăsesc satul tradițional și renunță la ritmurile vieții agrare. Creștinismul cosmic admirat de Lucian Blaga sau Mircea Eliade în anii 1930 nu mai există. 

Trebuie să ținem cont de modificările de comportament ale tinerilor: utilizarea telefonului ca principal mijloc de informare și comunicare, social-media, diferența între email și un SMS. Tehnologia nu-i exclusiv alienantă. Preotul Constantin Necula face sălile pline și pentru că e o vedetă YouTube. În mediul evanghelic, fenomenul Vladimir Pustan se propagă cu viteza unui clic. E timpul să înțelegem că Internetul a provocat o revoluție a mentalităților mai mare decât tiparul inventat de Gutenberg!

Iată de ce cred că Biserica trebuie să cheme laicii în lucrarea de mărturisire directă, sinceră și informală a Evangheliei. O asemenea decizie vine la pachet cu debirocratizarea procedurilor din corpul eclezial. E inadmisibil să aștepți două luni de zile pentru a primi aprobarea („pe linie ierarhică”) de-a tipări o carte! Când pentru orice fleac trebuie să ceri „binecuvântare”, inițiativa privată moare din fașă. 

Creștinii vor fi credibili doar dacă vor adopta o comunicare simplă, necenzurată, spontană. Biserica va câștiga publicul tânăr doar prin zâmbet, candoare și optimism, renunțând la încruntările inutile, la complexul victimei și la psihologia cetății asediate. 

Lumea s-a schimbat radical și noile medii pun în discuție principiul autorității. Nemulțumirea față de nesătula aristocrație bugetară se vede-n stradă și se aude la fiecare scrutin electoral.

Democratizarea modernă despre care vorbea Tocqueville pe la 1832 a atins astăzi și ultimul cătun. Cum? Prin rețeaua 4G. Universul virtual impune trezirea urgentă a creștinilor la noua realitate.

Creștinismul secolului XXI va câștiga doar acolo unde Biserica se va ocupa de recrutarea, formarea și promovarea credincioșilor care strălucesc prin loialitate față de Evanghelie, dar și profesionalism. (Numai prin dialogul cu  disciplinele „profane”, Teologia poate redeveni relevantă academic și social.) 

Ne trebuie școli de lideri care nu urmăresc doar o carieră clericală, ci care vor să devină mărturisitori, sarea pământului și vocea libertății.

Întruparea lui Hristos e începutul Împărăției. Tentația platonistă a eschivei sociale și a ruperii din prezentul istoric e o erezie. Iisus a fost mereu printre oameni, spre deosebire de radicalii esenieni. Nu i-a chemat pe apostoli să distrugă Imperiul Roman, dar a propovăduit un mesaj care a subminat vechile ierarhii ale lumii păgâne. 

Teologia creștină a triumfat asupra religiei civice romane. Cum? Prin bunătatea inimii, lumina credinței și inteligența argumentelor. Haideți să le redescoperim!