Cărți

Ecouri la apariții publice

Un Alioșa Karamazov școlit – mi-am spus, de îndată ce l-am văzut pe Mihail Neamțu. Rareori am întâlnit un amestec atât de convingător între candoare și îndrăzneală, între smerenia căutătorului și siguranța de sine a savantului. Pentru inteligența autohtonă și pentru teologia ortodoxă, apariția unui tânăr de o asemenea croială e o șansă mult așteptată. Era, de mult, nevoie de cineva care să vorbească simultan – și cu egală grație – limba culturii și pe aceea a credinței, cineva care să citească și pe Sfinții Părinți, și pe Rorty, cineva, în sfârșit, care să fie, cu naturalețe, vechi și nou deopotrivă. După decenii de subzistență spirituală sub obroc, am putea avea norocul unui Rug reaprins. Andrei PLEȘU

Printre tinerii teologi laici din România, Mihail Neamțu strălucește… E un bun prilej de prosperitate mentală pentru oricare dintre noi. Virgil NEMOIANU, Catholic University, Washington DC

Mihail Neamţu este unul dintre tinerii cercetători est-europeni a căror cunoaştere istorică, vastă şi adâncă, diferă de strâmta specializare academică încurajată în Occidentul zilelor noastre. El este un „teolog politic” familiar cu filozofia continentală, istoria religiilor şi lumea largă a culturii europene. Combinând intuiţii ale tradiţiei platonice şi patristice cu argumentele moderaţiei din conservatorismul modern, Mihail Neamţu face o inedită apologie a civilizaţiei apusene. Orice conversaţie verbală sau literară cu tânărul autor se va dovedi fructuoasă, pasionantă şi mai ales răsplătitoare. Prof. Daniel MAHONEY, Assumption College, SUA

Mihail Neamţu este un neobosit şi, într-adevăr, original filosof şi intelectual public, înzestrat cu o cultură profundă şi vocaţie de polimat. La toate acestea se adaugă un talent extraordinar pentru scriitura elegantă, precisă şi elocventă. Vocea lui Mihail Neamţu a reprezentat mereu civilitatea şi echilibrul empatic. Vladimir TISMĂNEANU, University of Maryland, College Park, SUA (2009)

Întotdeauna am salutat persoanele care ştiu să facă tranziţie. Noi avem o manie a destrămării, încât cei care ştiu să recoaguleze şi să facă legătura între contrarii sunt oameni de aur. Iar Mihail Neamţu este un tip de intelectual ardent, care are ideile bine formate. Dan C. MIHĂILESCU

Mihail Neamțu dovedește că este… ceea ce merită această țară. Mihai-Răzvan UNGUREANU (2012)

El soseşte în forum cu toate armele hoplitului, cu farmecul tinereţii curajoase. Teodor BACONSCHI (2005)

Neamțu intră în dialog lumea în care trăiește, lăsându-și acribia călăuzită mereu de dragoste. Mihai ŞORA (2007)

ne invită să apreciem virtuţile şi limitele democraţiei la «firul ierbii». Aurelian CRĂIUŢU (2010)

o încântare... Tudorel URIAN (2005)

…o autentică reflecţie personală, fără compromisuri şi prejudecăţi… Vlad ALEXANDRESCU (2005)

Mihail Neamţu surprinde atent acest adevăr: el înţelege că puterea Ortodoxiei creştine de stabilire a unui raport autentic cu lumea noastră trebuie să treacă prin critica ferma (realizată cu savori stilistice de autor) a lexicului de lemn, a paseismului instituţional. Alexandru BAUMGARTEN (2007).

Cărți (selecții)

Povara libertății. Antiteze, paradigme și biografii moderne, Editura Polirom, 2009. Cuvânt înainte: Vladimir Tismăneanu.

Îmbinând istoria ideilor cu filozofia politică, Povara libertăţii prezintă câteva din tensiunile modernităţii euro-atlantice. Sunt citite în oglindă optimismul proto-liberalismului democratic şi pesimismul reacţionarismului autoritar; reductivismul ideologic al marxismului şi replica istoriei religiilor; diferite ipostaze ale utopiei occidentale (cetatea lui Platon, monahismul egiptean şi catastrofa comunistă). Mihail Neamţu reliefează importanţa dezbaterilor teologice pentru cultura noastră civică, profunzimea gândirii conservatoare nord-americane, dar şi necesitatea unei etici a intervalului în spaţiul est-european. Ezitând între prudenţa erudită şi angajamentul personal, Povara libertăţii prilejuieşte câteva reflecţii decisive pe marginea condiţiei omului recent şi a lumii contemporane.

Contopind în fiinţa sa exigenţele unei autentice vita contemplativa cu urgentele chemări ale unei vita activa, Mihail Neamţu ne invită la angajamente morale imperioase. Nu trebuie să fii de acord cu tot ceea ce, punctual, afirmă tânărul autor pentru a-i parcurge până la capăt consideraţiile. Carte de indubitabilă actualitate, „Povara libertăţii” mijloceşte o conversaţie vitală pentru viitorul spiritului democratic, explorând moştenirile Iluminismului, vicisitudinile Raţiunii moderne, dar şi contribuţia personalismului creştin la civilizaţia europeană. Prof. Vladimir TISMĂNEANU, University of Maryland, College Park

Din cuprins: Civilizaţia Decalogului şi moştenirea modernităţii • Spinoza şi rădăcinile democraţiei • Carl Schmitt şi patosul istoriei • Eliade şi marxismul • Visul libertăţii şi preţul utopiei • William F. Buckley Jr. şi conservatorismul american • Crezul lui Jaroslav Pelikan • Andrei Pleşu şi practica înţelepciunii.

Ultima carte a lui Mihai Neamţu «Povara Libertăţii. Antiteze, paradigme şi biografii moderne»vrea să fie un răspuns de alt tip la această problemă a participării la viaţa publică a celor ce îşi asumă o tradiţie iudeo-creştină. Ea este construită în jurul a şase personaje unite de un anumit spirit al căutării continue a echilibrului între transcendent şi imanent. (…) «Povara libertăţii» ascunde, pe lângă această poveste a celor şase personaje şi a destinelor lor, o altă carte, prezentă în notele de subsol, suficient de dezvoltate pentru a se putea constitui ca repere pe drumul culturii autorului şi ca indicatoare demne de urmat pentru cititor“. Ana Petrache, Revista „Verso“, iunie 2010.

Povara libertăţii conferă un spaţiu de rezonanţă ideilor româneşti“. Angelo Mitchievici, Luceafărul, 2009.

Verbul ca fotografie. Dizidențe culturale și comentarii politice (Curtea Veche, 2009)

“Verbul ca fotografie” (colecţia Constelaţii, coord. Vladimir Tismăneanu) propune o modestă apologie a dialogului şi a urbanităţii ospitaliere. Într-un ritm alert şi captivant, Mihail Neamţu face un apel la criteriul lucidităţii şi cere redescoperirea patriotismului local. Refuzând frivolităţile neomarxismului literar sau cinismul postmodernismului chic, autorul căută frumuseţile ascunse ale vechilor tradiţii.

Cu argumente proaspete, volumul de faţă susţine apartenenţa României la civilizaţia euro-atlantică, criticând însă rădăcinile ascunse ale nihilismului occidental. Sunt denunţate tendinţele de tabloidizare din mass-media, dar şi falsul capitalism înflorit pe fundalul levantin al trazniţiei post-decembriste. În sfârşit, Verbul ca fotografie oferă cititorului câteva schiţe despre relaţia între Ortodoxie şi modernitate, marcând importanţa unei culturi a virtuţii într-o societate cu tot mai puţine modele, rădăcini şi speranţe.

De ce citim cu atâta plăcere şi interes articolele lui Mihail Neamţu ? Pentru că descoperim în scrisul său pe cineva care a intrat în lumea jurnalismului cu temele făcute. Între două drumuri la bibliotecă şi sala de curs, Mihail Neamţu împărtăşeşte cu cititorii gândurile sale despre evenimentele, personajele şi problemele din prim-planul momentului. Avem de a face cu unul dintre acei rari autori români de opinii şi comentarii care îşi cunosc secretul profesiei: cititul şi studiul primează, iar actul de a scrie şi a publica este doar o externalitate ce decurge firesc din ele. Dragoş Paul ALIGICĂ, Hudson Institute, Washington DC

„Paradoxal, şi astăzi, pentru cel mai recent tip de fotografie, fotografia digitală, mai avem nevoie de filtrele «creative» (filtrele Skylight, de polarizare ş.a.). Cel puţin aşa mi-a dovedit experienţa. La fel stau lucrurile şi în scris. Un exemplu de adaptare adecvat este cartea «Verbul ca fotografie» de Mihai Neamţu. Scrise din convingerea că «intelectualul public» ar trebui să aibă un «profil diferit de tot ceea ce trece astăzi drept consilier de imagine, analist politic, publicist comentator», articolele lui Mihai Neamţu (nu aş omite formaţia lui teologică), irizează, dar filtrat, pe baza unei filozofii conservatoare, secvenţe ale «unei apologii a civilităţii şi a urbanităţii ospitaliere»“. Lucia Toader, România literară, iunie 2010.

O filozofie a intervalului. In Honorem Andrei Pleşu (Humanitas, 2009), volum coordonat împreună cu Bogdan Tătaru-Cazaban.

Prietenia evită cel mai adesea gesturile publice, aşa cum virtutea creşte cel mai sigur în tăcere. Pentru a fi completă şi fidelă sieşi, admiraţia înclină spre a se face cunoscută, apelând fără ezitare la virtuţile elocinţei. Acest volum „in honorem Andrei Pleşu“ exprimă deopotrivă solidaritatea dintre diferitele vârste ale culturii române contemporane şi preţuirea unei întregi generaţii de tineri faţă de unul dintre cărturarii care, în anii comunismului şi de-a lungul tranziţiei, au întrupat valorile culturii, onestitatea intelectuală şi demnitatea spiritului.

Contributori: Maria Francisca Băltăceanu, Gottfried Boehm, Ioan I. Ică Jr., Kázmér Kovács, Gabriel Liiceanu, Silviu Lupaşcu, Anca Manolescu, Adam Michnik, Dan C. Mihăilescu, Mihail Neamţu, Andrei Oişteanu, Horia-Roman Patapievici, Cristian Preda, Victor Ieronim Stoichiţă, Bogdan Tătaru-Cazaban, Ion Vianu, Sorin Vieru, Sever Voinescu.

Memory, Humanity, and Meaning. Essays in Honor of Andrei Pleşu’s Sixtieth Anniversary (Zeta Books, 2009), co-edited together with Bogdan Tătaru-Cazaban.

On the 23rd of August 2008, Professor Andrei Pleşu has marked his sixtieth birthday. In view of his distinguished service to the public welfare and his manifold contributions to academic life, the editors of this volume have invited a number of Romanian and international scholars to celebrate this event with a Festschrift. Colleagues, friends, and former students of Andrei Pleşu joined together to offer a critical appreciation of his understanding of culture in today’s world. The participants in this volume explore the continuing debates around the place of philosophy, politics, aesthetics, ethics, and religion in shaping the identity of Western civilization.

…Andrei Pleşu, dieser Spezialist für Zwischentöne und Zwischenwesen, dieser Möglichkeitsmensch mit ausgeprägtem Wirklichkeitssinn… Wolf LEPENIES

Andrei Pleşu: a vast character, with multiple resources, endowed with a velvet aloofness and amiably outclassing all the rest, effortlessly achieving high performance and brilliance in everything he happens to do, modulating within any human register (devastating in derision and adorable in banter), capable of adapting to any setting, distant and engaged, drawn to monastic rigors and voluptuously melting in the vanities of the world… Gabriel LIICEANU

Contributors include: Moshe Idel ▪ Vladimir Tismăneanu ▪ Gábor Klaniczay ▪ Jad Hatem ▪ Russell Reno ▪ Natale Spineto ▪ Anca Vasiliu ▪ István Rév ▪ Anca Oroveanu.

Elegii conservatoare. Reflecţii est-europene despre religie şi societate (Editura Eikon, Cluj, 2009).

Sumar: Reinventarea elitei ▪ Decesul pedagogiei ▪ Arta alternativă ▪ Declinul demografic european ▪ Radicalismul islamic şi cultura libertăţii ▪ Canonul şi vestitorul Ortodoxiei ▪ Novus Adam ▪ Pilat din Pont şi drama politicii

Crizele istoriei recente au produs măcar două concluzii simetrice: aceea că ateismul nu poate deveni crez public şi că religia e infinit mai mult decît o dimensiune discretă a existenţei private. Mihail Neamţu reafirmă oportun locul natural al culturii credinţei în viaţa Cetăţii şi o face, cum ne-a obişnuit, cu har, inteligenţă şi stil. Contextualizate global, paginile acestei cărţi pun România în lumina vie a optimismului critic. Marius LAZURCA, Ambasadorul României la Sfântul Scaun, Vatican

„[În Elegii Conservatoare] Mihail Neamţu reuşeşte, inclusiv prin scriitură, să aducă alături teologia elitelor — căreia-i este unul dintre cei mai acerbi apărători — şi comunicarea şi cordială a faptelor care constitutie firescul discret al mărturisirii. Compactă doar în jurul idelor centrale, cartea deschide de fapt orizonturi nebănuite, agerimea argumentaţiei ca şi aceea a construcţiei teologale îmbiind la lectură. Ea (…) aduce cu sine suflul teologiei angajate în disputa imediată, de media, preocupată inclusiv de constrcuţii formale elocvente, de elocinţe muşcătoare. (…) Centrul de greutate se mută spre teologia politică, desigur una dintre cele mai rare expresii ale teologiei româneşti moderne, exprimând cu simplitate lucruri adeseori posibil de descoperit şi în alte tratate, zise de specialitate, construite şi comunicate greoi. Teme notorii, care au cu sine sâmburele unor teze de doctorat, să zicem, sunt punctate cu farmec, incitând la aprofundare“. Pr. Conf. Univ. Constantin Necula, Revista teologică, serie nouă, an. XIX (91), iulie-septembrie, 2009, p. 200-201.

Gramatica Ortodoxiei. Tradiţia după modernitate (Editura Polirom, Iaşi, 2007). Premiul revistei Cuvântul pentru anul 2007. Cuvânt înainte de Mihai Șora.

Lucrarea propune o abordare complexă a Ortodoxiei, pornind de la premisa că traumele istorice ale României moderne au generat o înțelegere creșită a credinței creștine. Deschiderea spre piața liberă a lumii moderne, abandonarea clișeelor retorice și o critică dură a nihilismului postmodern sunt obiectivele autorului. Stilul elevat, literar și caracterul inedit al abordării recomandă volumul ca pe o lectură foarte folositoare. Mihail Neamțu comentează câteva întâlniri paradigmatice între ecclesia și universitas. Subiecte academice precum hermeneutica, epistemologia, fenomenologia, istoria religiilor sau filozofia politică sunt analizate dintr-o perspectivă îndatorată creștinismului patristic, dar ancorată în problematica omului occidental.

Cuprins: Cvadratura cercului teologico-politic: un argument • Canonul confesiunii apostolice • Gâlceava dintre „metodă” și „adevăr” • Nașterea sinelui și dilemele corporalității • „Născut, iar nu făcut” • Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbank • Parodia binelui și frumusețea întregită • Post-scriptum. Pluralul religiilor și limitele analogiei.

Găsiți AICI alte ecouri în presă.

Bufniţa din dărâmături. Insomnii teologice în România post-comunistă (Editura Polirom, Iaşi, 2008, ediţia a II-a).

Bufnița din dărâmături redescoperă tonul profetic al teologiei într-un ambient urban. Fără exercițiul iertării și al improvizatiei n-am putea dialoga. Din acest motiv, eseurile lui Mihail Neamțu pledează eclectic în favoarea unei confruntări mature și robuste între Ortodoxie și modernitatea politică europeană. Efortul de interpretare a „semnelor vremii” e însoțit de exerciții de admirație, dar și de accente critice care slujesc aceleiași vocații creștine a desăvârșirii. Cartea construiește punți între lumi care, de regulă, se ignoră. Autorul speră că va confirma înțelepciunea tradiției, potrivit căreia teologia adevărată nu e decât un comentariu la experiența personală a libertății.

Din sumar: Teologia pentru Moromete • Soarele și semiluna Ortodoxiei • Țiganii, Biserica și statul • Reforma învățământului teologic • Despărțirea apelor: Biserica și Securitatea • Memoria adolescenței sub comunism • Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei în mileniul trei • În căutarea firului pierdut. Lectura modernității în perspectiva lui H.-R. Patapievici • Pentru buna folosire a maladiilor istorice • Evagrie Ponticul și conflictele interpretării • Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos • Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras.

Autorul a devenit un exponent și o figură-simbol a noii generații de teologi și tineri intelectuali tout court, prin aparițiile sale publice, verbul bine măsurat și lupta dusă împotriva unor sisteme învechite, uneori ticăloase, din Romania. În plus, de numele său se leagă numeroase speranțe venite atât din partea intelectualității românești, cât și a Bisericii Ortodoxe; scrierile sale se constituie oarecum într-o punte între două părți ce se observă atent una pe alta, dar care își vorbesc din păcate atât de puțin… Dincolo de dimensiunea teologică intrinsecă a acestui volum, dacă vreți să știți cum se prezintă cu adevărat Ortodoxia românească într-un moment de răscruce, cel al modernității accelerate aduse de reconectarea deplină la Europa și valorile ei seculare, citiți cartea lui Mihail Neamțu. Bufnițele înțelepte se ascund adesea în ruine… Mirel BĂNICĂ, Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română

„Mihail Neamţu face legătura între versantul creştin-democrat şi cel conservator. (…) Religia, demnitatea umană, familia, memoria, proprietatea sunt punctele pe care textele sale le adună într-un nou canon. (…) Vocaţia polemică a teologului este pusă în serviciul unei credinţe politice opuse, programatic, stângii culturale şi intelectuale.«Reacţionar» şi incorect politic, Mihail Neamţu alege să apere centrul, în contra curentului“. Ioan STANOMIR, Idei în dialog, anul V (septembrie 2009), no. 9.

„Mihail Neamţu este precum apa de Borsec: marcă deja înregistrată şi cu numeroase recunoaşteri interne şi externe“. Lajos NOTAROS, Revista Familia, Septembrie, 2009, p. 96.

„Prea mult obiectul unor mistificări sau confiscări partinice, conservatorismul pare să fie, pentru Mihail Neamţu, tiparul cel mai potrivit al unei modernităţi ce nu repudiază «civilizaţia Decalogului.» Evitând deriva ideologică prin afirmarea vieţii, retorica bunului simţ şi echilibrul moderaţiei, conservatorul poate îmbina fericit rolul jurnalistului, al formatorului de opinie şi al pedagogului“. Vlad DĂRĂBAN, Dilema Veche, 18-25 februarie 2010.

Nu vechimea dă prestigiul tradiţiei, ci caracterul ei originar, fondator, pre-mergător în raport cu libertatea omului. De aceea, conservatorismul nu trebuie confundat cu obstinaţia pasesită sau cu fetişismul perucilor teatrale. Conservator e cineva care, la ceasul delirului revoluţionar sau în plină agonie a cutumelor, refuză să-şi anuleze memoria, chipul şi umanitatea. Asta nu înseamnă că gândirea conservatoare anatemizează orice detentă inovatoare, pledând tenace pentru imobilism şi reverie arhaizantă. Plasticitatea şi prospeţimea sunt, în fond, ingrediente ce intră în reţeta continuităţii tradiţiei“. Valentin Stângă, Dilema Veche (iunie 2009).

„Argumentele și interpretările propuse de Mihail Neamţu trezesc frămantări adânci în conştiinţa cititorului de orice vârstă, orientare politică sau convingere metafizice. Cartea ni se propune, aşadar, ca antidot împotriva resemnării. De altfel, autorul dedică această culegere de eseuri acelor ‘cetăţeni responsabili, dornici să își asume rolul de spectatori angajaţi într-un loc care poate părea uneori «cetatea tuturor fărădelegilor»’. Plasarea cadrului dezbaterii la nivelul superior al «valorilor permanente» reprezintă o marcă esenţială a scrisului lui Mihail Neamţu. Prin urmare, Elegiile conservatoare joacă rolul unui îndrumar indispensabil spre taina denumită de Bernanos «cea mai înaltă formă de speranţ㻓. Cosmin Victor Popa, Idei în dialog (iulie 2009).

Chiar dacă proiecţiile asupra viitorului sunt adesea îngrijorate și îngrijorătoare, rămâne mereu soluţia personală, care, fără să fi e una egoistă sau egolatră, străbate întreaga scriitură a lui Mihail Neamţu“. Paul Siladi, Renaşterea, nr. 6 (iulie 2009), p. 7.

„Mihail Neamţu propune şi o evaluare a priorităţilor creştinismului contemporan, o viziune de ansamblu care să depăşească stupidele conflicte nombriliste şi să confere ortodoxiei universalitatea refuzată de «multiculturalismul» dominant: discuţia publică asupra «creştinismului UE», problemele socio-politice generate de prelungirea comunismului, îngrijorarea pentru ascendenţa islamismului radical şi a nihilismului occidental. Coborând teologia «la firul ierbii», în câmpul defrişat spiritual al lumii globalizate, Mihail Neamţu ne îndeamnă să privim lucrurile cu ochelarii creştinului inteligent, deschis şi responsabil. Elegiile conservatoare reprezintă un studiu al moravurilor omului recent, dar şi un manual de supravieţuire într-un timp care pare uneori că şi-a pierdut busola“. Adrian Romila, Revista 22 (14 iulie 2009).

„Mesaje provocatoare şi reacţionare, despre care se poate spune, cel puţin, că sunt binevenite într-un timp în care orice minte conştientă caută să îmbine grija pentru social cu aspiraţia eshatologică“. Dragoş Mîrșanu, mai 2010 („Discipulus Simplex”, online).

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s