După multă băgare de seamă am aflat că între gândurile îngereşti, omeneşti şi de la draci este această deosebire: întâi gândurile îngereşti cercetează cu de-amănuntul firea lucrurilor şi urmăresc înţelesurile şi rosturile lor duhovniceşti, de pildă: de ce a fost făcut aurul şi pentru ce e ca nisipul şi a fost risipit în anumite părticele de sub pământ şi de ce trebuie multă osteneală şi trudă până să fie aflat, apoi după ce e aflat, e spălat cu apă şi trecut prin foc, ca apoi să fie dat meşterilor, care fac sfeşnicul cortului, căţuia, cădelniţa şi vasele de aur,<!–[if supportFields]>ADVANCE u3–><!–[if supportFields]>–><!–[if supportFields]>ADVANCE d3–><!–[if supportFields]>–> din care, din darul Mântuitorului nostru, nu mai bea acum regele babilonian.<!–[if supportFields]>ADVANCE u3–><!–[if supportFields]>–><!–[if supportFields]>ADVANCE d3–><!–[if supportFields]>–> Dar gândul drăcesc nu le ştie şi nici nu le cunoaşte pe acestea, ci furişează numai plăcerea câştigării aurului fără ruşine, şi zugrăveşte desfătarea şi slava ce va veni de pe urma lui. Iar gândul omenesc nu se ocupă nici cu dobândirea aurului şi nu cercetează nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pământ, ci aduce numai în minte forma simplă a aurului, despărţită de patimă şi lăcomie. Acelaşi cuvânt se poate spune şi despre alte lucruri după regula aceasta desprinsă în mod tainic.