Ne așteaptă un tsunami spiritual…

Îmi amintesc c-am debutat cu o carte intitulată: „Bufnița din dărâmături. Insomnii teologice în România post-comunistă.” Volumul, publicat la 25 ani, m-a costat scump. Înainte ca DNA să existe (ori Teodosie Șpagoveanu să prindă avânt), mi-am permis să vorbesc despre „mita și mitra valahă”. Consecințele unei asemenea îndrăzneli? Cred că le bănuiți.

Astăzi sunt și mai pesimist: ne așteaptă un veritabil tsunami spiritual. Un declin profund și galopant. Pentru că sezonul urărilor superficiale s-a terminat, îmi permit să fac niște scurte observații despre prezentul și viitorul vieții noastre religioase.

Comentariile mele nu-și arogă vreo superioritate morală ori vreo competență profetică. Sunt doar un observator atent, nevrednic și temător.

Constat, mai întâi, că sumbrele mele presimțiri s-au adeverit. Încrederea în BOR s-a prăbușit, fără ca vreo dezbatere onestă între clerici și laici să fie provocată cu sentimentul urgenței. Da, au apărut emisiuni decente la Trinitas.tv; da, avem oaze monahale unde sfințenia terapeutică și delicatețea umană coabitează fericit; da, există Oașa, Sihăstria Putnei, Horezu…
În același timp, fabricile de diplome ecleziastice au produs mai departe știutele rebuturi preoțești; complicitățile vinovate cu baronii locali s-au desfășurat în văzul tuturor (i.e., Liviu Dragnea cântat ca un… arhimandrit: „vrednic este!”); manifestările de trufie ale administrației bisericești au continuat la #Colectiv, dar și cu ocazia construcției Catedralei patriarhale. 

Despre PF Daniel: cine oare l-a văzut într-o piață cu oameni normali, într-un platou de televiziune laică, la Gara de Nord sau într-o stație de metrou, la ore de vârf? Întâi-stătătorul nostru e sub permanentă ocupație. Un harnic constructor de ziduri, dar lipsit de elementare reflexe pastorale. 

Dincolo de litomanie, unde-i epifania urbană? Toate aparțiile sale publice sunt lipsite de elementul-surpriză. Comparat cu Prințul Charles, PF Daniel pare un… robot. Sunt prea multe gesticulații smulse dintr-o coregrafie ceaușistă, confecționată securistic. E doar impresia mea, vă întreb?

De celalaltă parte, greco-catolicii sunt frământați mai departe de revendicările patrimoniale. Replierea pe sine și discursul juridic au confiscat energiile necesare elanului misionar. 

Neoprotestanții și-au asumat o vizibilă ofensivă apologetică, dar suferă de facționism intern. Dragostea pentru Cuvântul divin e reală, dar contextul liturgic e sărăcit de-o cronică lipsă de educație teologică și artistică. Cum să educi omul lăuntric atunci când renunți la dimensiunea mistagogică a arhitecturii sacre? Ce stare de rugăciune, mister și contemplație vei comunica într-o clădire iluminată cu neoane și spoturi de concert hard-rock?

Estimp, elevii de liceu postează o poză deocheată pe Instagram sau Snapchat, fără să audă clopotul sau chemarea la Prohod; își exhibă ateismul vegan, fără să știe ceva despre isihasm, Sinai sau Muntele Athos; preferă canapeaua de la Starbucks, nu dădăceala babelor cu batic; se îngrămădesc la sala de fitness, fără să înțeleagă rostul moaștelor, al colivelor postume sau al colacilor funerari. 

Cine-i de vină? 

Vă spun eu: intelectualii și mass-media. 

Mea culpa, mea maxima culpa.

1 comentariu »

  1. Comunistii au taiat tot ce era sanatos si au altoit cu ravna in spiritul materialismului dialectic si istoric. Eu sunt sceptic, avem nevoie de generatii intregi scolite si formate afara care, intoarse in tara, sa aiba forta sa schimbe acest sistem putred.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s