Marea Britanie m-a izbit prin respectul acordat instituțiilor vechi, „demodate” sau „depășite”. 

Atenția pentru gesturile formale ascunde un fond conservator sănătos. Deși poate filoxerați de-o anumită decadență morală în spațiul public, cetățenii britanici privesc curioși toată odiseea familiei lor regale. De ce? Pentru că Prințul Charles a fost educat să păstreze standarde de conduită mult superioare moravurilor  burgheze, egalitariste și democratice.

Așa cum Rolls Royce impune cele mai înalte standarde pentru luxul automobilistic, Prințul Charles dă tonul eleganței sartoriale în toată Europa.

Îl prinde bine și faimosul tweed jacket, țesut din lâna oilor scoțiene, dar și un dinner suite asortat sobru cu papionul de culoare neagră. 

Prințul Charles afișează o seriozitate relaxată, pigmentată de culori vii, deschise. Moda anilor 1970-1980 nu l-a afectat, pentru că strada nu poate da tonul într-o locuință princiară.

Mark Twain a spus, cândva, că oamenii goi n-au nicio influență. Din fericire, pe lângă mersul șleampăt și cam despuiat, găsești în Marea Britanie și silueta aristocrației insulare, demnă, misterioasă și distantă.

Civilizația tradițională impune abținerea de la relaxarea excesivă a modernității târzii. 

Societatea occidentală e bântuită de stafia subculturii tabloidale, așa cum ne arată titlurile și comentariile din Daily Mail sau The Sun. Marea Britanie va supraviețui doar transmițând mai departe codul genetic al valorilor sale nemuritoare: eleganța, loialitatea, datoria, onoarea.