Ana, Gheorghe și Europa cu două viteze

O Europe cu două viteze va îngropa Estul nostru sălbatic. Motivul e unul banal și ține, riguros, de psihologia umană. 
Aș minți să vă spun că mor de grija pescarilor islandezi, oricât de dragă îmi este insula-unicat din Atlantic, unde Reagan l-a întâlnit pe Gorbaciov, spre finele Războiului Rece. Da, vreau ca recolta de cod să crească în plasele portului Reykjavík, dar parcă alte gânduri mă abat de la treburi. Și poate dacă mi se întâmplă mie, ființă banală, probabil că se întâmplă oricui (cu excepția naturilor angelice).

Credeți cumva că un bancher din Luxemburg, răsfățat cu viața ușoară a unui europarlamentar bruxellez, empatizează în acest weekend cu suferința Anei (țesătoare, 54 ani) și cu necazul lui Gheorghe (inginer, 60 ani) din Vatra Dornei?

Cei doi bucovineni tresăriseră de bucurie atunci când Televiziunea Română anunțase fuga Ceaușeștilor cu elicopterul. În ultimii ani, însă, au avut mai multe necazuri.

Gazul și apa curentă nu s-au tras până la casa lor. Drumul e prost asfaltat. Tranziția neterminată i-a lăsat cam săraci și cu sănătatea șubrezită (știută fiind contribuția politicienilor corupți); le-a adus multe lacrimi și suspine (pentru că ambii copii lucrează în Italia); i-a șocat cu imaginea camioanelor teroriste din Nisa și Berlin; i-a speriat zdravăn (auzind că Rusia ar fi invadat Ucraina, țara din vecini); i-a bulversat spiritual (prin cantitatea nemaiîntâlnită de vulgaritate, cinism și pornografie revărsată în casele românilor obișnuiți, odinioară cuminți și cu frica lui Dumnezeu…); l-a supărat pe bărbatul microbist, pentru că Naționala de fotbal refuză să se mai califice la Mondiale…

În seara aceasta, Ana și Gheorghe butonează televizorul și așteaptă, poate, o veste despre punctul de pensie. Sau poate vorbesc pe Skype cu Doru și Maria, copiii lor din Milano. Românii noștri nu pricep discuția despre vitezele Europei și, la drept vorbind, nici n-ar avea obligația s-o înțeleagă. 

Ce-i sigur e faptul că europarlamentarul nostru luxemburghez are, la ora la care vă scriu, alte urgențe: să ceară o cameră de hotel cu vedere spre St Paul ori spre London Eye? Cum să faci trecerea de la „J’accuse” la „Jacuzzi”? Să-și trimită la toamnă copiii într-o boarding school englezească sau într-un liceu elvețian? Va petrece oare vacanța de vară în Republica Dominicană sau în Mauritius – that is the question! 

E seară și vă doresc un sfârșit de săptămână liniștit, în care să puteți iubi pe toată lumea. Dar vă rog un lucru: nu supra-estimați capacitatea de jertfă, empatie ori sacrificiu uman a oamenilor, în genere, și a reprezentanților politici, în particular. Egoismul, ticăloșia sau lașitatea sunt păcate care nu ocolesc membrii așa-zisei elite globale. Birocratul care urăște capitalismul (dar zboară la business class) sau propagandistul care citește rapoartele Davos despre climate-change (dar călătorește cu limuzine scumpe) nu va salva Europa. 

Nici măcar cu schimbătorul de viteze.

1 comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s