Mulți văd, toți suferă, însă doar câțiva pricep. Cei care au darul înțelegerii au datoria morală de-a vorbi celor care trăiesc zilnic drama vieții. 

Astăzi mi-am propus să explic, pe scurt, geneza feudalismului politic în România post-decembristă.

Imediat după asasinarea lui Nicolae Ceaușescu, Partidul Comunist s-a reorganizat prin reunirea baronilor locali din teritoriu (șefi de întreprinderi, eșalonul doi al nomenclaturii, oamenii Securității, etc) sub direcția unui despot fără scrupule: Ion Iliescu. Tătuca n-a ezitat să recurgă la crimă, violență de stradă, hoție.

De atunci și până astăzi, cetățenii săraci ai României au asistat la spectacolul redistribuirii arbitrare a resurselor economice pe criterii clientelare. Care județe beneficiază de îngăduința partidului conducător? Cele care aduc mai multe voturi de la un electorat păcălit cu noianul de pomeni, sacoșe electorale, acțiuni de șantaj și angajări în aparatul de stat.

Ce rol au baronii locali? Să cumpere conștiința alegătorilor turmentați de propaganda televiziunilor. Ce face despotul de la centru? Distribuie în teritoriu (prin Ministerul Dezvoltării) felii apetisante din marele tort de arginți, adunați din buzunarele noastre în visteria țării.
Așa cum narcomanul își crește zilnic doza de heroină, guvernele ticăloșite măresc dependența populațiilor sărace față de politicile Statului social. Baronii te vor sclav, nu om liber! 

Cetățenii educați, harnici și gospodari sunt principala amenințare la adresa feudalismului politic.