Chiar sunt românii intoleranți și xenofobi?

Circulă un banc în care un oficial englez se uimeşte de numele reprezentanţilor gintei noastră latine: domnul Klaus Iohannis e Preşedintele României, doamna Kovesi este şefa DNA, domnul Hellvig conduce SRI şi dl Raed Arafat coordonează serviciul de ambulanţă SMURD… Aşa arată o ţară xenofobă?

În tuturor evidenţelor, vor exista „analişti” care susţin mai departe că românii ar fi un neam prost, uşor conservator şi prea îngust la minte.

Admit că formăm un popor pestriţ, marcat de experienţe istorice traumatizante. Când vezi gunoaiele din munţii patriei realizezi că stăm prost la civism şi sensibilitate ecologică, în timp ce elitele politice dau anual corijenţa la examenul de moralitate publică. Cu toate acestea, românii locuiesc într-o ţară care şi-a luat Regulamentul Organic de la ruşi, pentru ca Belgia să ne inspire în redactarea Constituţiei din 1923.

Majoritatea românilor au o fire îngăduitoare, iar călătorii străini în Ţările Române au recunoscut asta în multe însemnări. 

Ne-au bântuit de-a lungul istoriei demoni precum boala, ignoranţa ori sărăcia. Ne-a prins şi febra naţionalismelor sau delirul autothonismelor, o vreme. Dacopatia este la modă. Cu toate acestea, în ultimul sfert de veac românii au exportat către Vest minţi instruite, genii matematice, piese auto, studenţime doctă, maşini unelte, profesionişti IT, pietate pravoslavnică, lemnul Munţilor Apuseni, europarlamentari agramaţi, apucături de Ferentari, sunet de Stradivarius, mâini harnice, umeri de căpşunari şi creiere de antreprenori. Fără să vrea, zestrea României a sărăcit şi alte naţiuni sunt astăzi mai puternice şi mai bogate.

Tara dezbinata

Ce-am importat, în schimb? Retorica europeană, respectul superficial pentru Statul de drept, deschiderea către piaţa liberă, agenda anticorupţie, expertiză de securitate, strategie militară sau tehnologie. Ne-am clădit propriile instituţii după modelul occidental. Multe s-au petrecut după canonul știut deja: forme fără fond. 

Oricâte păcate ar avea poporul român şi oricâte minusuri ar număra firava noastră democraţie, problemele lumii de astăzi nu provin din Bucureşti. Continentul european nu stă să explodeze din pricina cititorilor lui Kafka din Praga sau din cauza catolicilor strânşi într-o catedrală din Cracovia. Ameninţarea la adresa civilizaţiei apusene se coace într-altă parte.

Vadim Tudor a fost un patriot şi Ion Iliescu va fi declarat, la momentul potrivit, un om al evlaviei. Nimic nu te compromite în patria noastră dragă.

Românii noştri mioritici sunt mai degrabă pasivi. Dumitru Drăghicescu observa, la începutul secolului XX, dispariţia elanului eroic într-o masă de oameni anemici şi resemnaţi, fără prea mari ambiţii istorice. Ortodoxia românilor n-are vlagă misionară şi nici o vocaţie imperialistă. Ne-am specializat într-o iertare pauşală a tuturor viilor şi morţilor. Vadim Tudor a fost un patriot şi Ion Iliescu va fi declarat, la momentul potrivit, un om al evlaviei. Nimic nu te compromite în patria noastră dragă.

Din bun-simţ ori sfială, creştinii trec cu vederea nu doar păcatele strigătoare la cer ale contemporanilor, ci chiar şi operele blasfemice. Vă amintiţi iarna anului 2005? Atunci, în Postul Crăciunului, doamna Alina Mungiu a acceptat dramatizarea piesei sale de teatru intitulată „Evangheliştii”.

Voi rezuma aici intriga poveştii redactate de admiratoarea „impecabilului” Victor-Viorel Ponta.

(Continuarea în Adevărul.Ro)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s