Construirea Sfantei Manastiri Bezdin s-a inceput in 1539 prin ravna lui Iovan Iaksici din Nadlac care a si vietuit ulterior aici. Se intampla pe vremea arhimandritului Ioasaf Milutinovici, iar constructia s-a savarsit cu ajutorul fratilor si credinciosilor – dupa cum consemna pe o fila de Psaltire (aflata acum la Varset) Leontie Bogojevici-ieromonahul.

A fost incendiata de turci in timpul ocupatiei otomane a Banatului, dar n-a fost parasita de calugari, care au ridicat o biserica din lemn in care au slujit pana la construirea celei de acum. Biserica de caramida s-a construit dupa 1690, in stil bizantin in forma de trefla cu trei abside.

A insemnat un moment important in istoria comunitatii sarbesti din aceasta provincie a Imperiului Austro-Ungar, in jurul sfantului lacas mentinandu-se vie credinta si coeziunea de fratietate a acestei etnii.

Dupa 1740 urmeaza o perioada de dezvoltare a manastirii, pe timpul egumenului Teodosie Veselinovici care vine aici de la Manastirea Vincia din Serbia impreuna cu obstea, de unde au fugit prigoniti de turci. Printre multele obiecte de cult deosebit de valoroase, au adus si Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de provenienta de la Muntele Athos.

In 1753 cunoscutul pictor aradean Stefan Tenetchi picteaza iconostasul bisericii. In 1755 se executa lemnaria si se doneaza sfanta masa de marmura. In anul 1771 conacul manastirii avea deja dimensiuni importante, avand peste 52 de incaperi (parter si etaj), capela, antreu, trapeza. In acea vreme vietuiau aici 16 calugari.

In 1802 pictorul academic Jacov Orfelin picteaza un iconostas complet nou, iar in 1833 se executa importante lucrari de reparatii. Intre 1912-1922 aici a lucrat marele pictor sarb Stefan Alexici, care a executat mari compozitii picturale aflate azi la Vicariatul Ortodox Sarb din Timisoara spre mai buna pastrare. Tot la Vicariatul din Timisoara se afla si parte din pictura iconostasului (piesele demontabile), precum si marea parte a bogatei biblioteci manastiresti.

Altadata o adevarata comoara a ortodoxiei, astazi aceasta falnica manastire este intr-o situatie de o tristete cutremuratoare, aproape goala – fiind vietuita de o singura maicuta aflata la varsta senectutii, luptandu-se cu toate lipsurile posibile, mai ales cu cele financiare, dar si cu teribila-i singuratate.