Arhimandritul Sofronie Saharov

Împărate Sfânt, Cel ce eşti mai înainte de toţi vecii, Fiul Tatălui şi Cuvântul lui cel împreună fără de început şi împreună veşnic, Iisuse Hristoase, Făcătorul cerului şi al pământului, Ziditorul meu, care prin porunca ta ai scos toate dintru nefiinţă, şi pe mine întru această viaţă m-ai adus, Cel ce bine ai voit a-mi dărui în scăldătoarea botezului harul naşterii ceii de sus în Sfântul Duh, şi a pune pecetea darului acestuia pe mădulările trupului meu în Sfânta Taină a Mirungerii, cela ce ai pus în inima mea dorul de a căuta pre tine, Unul Dumnezeul cel Adevărat – auzi rugăciunea mea.

Că nici lumină am, nici bucurie, nici înţelepciune, nici viaţă, nici putere afară de tine; nici vrednic nu sunt, ci pentru mulţimea păcatelor mele caut către tine, Dumnezeul meu; pentru cuvântul tău, că „tot ceea ce veţi cere în rugăciune, crezând, veţi primi“ şi „tot ce veţi cere întru Numele meu voi face vouă,“ îndrăznind Te chem:Binecuvântează, Doamne, ziua aceasta pe care mi-ai dat-o, pentru bunătatea ta negrăită; şi mă învredniceşte, în puterea binecuvântării tale, ca toată fapta şi cuvântul din ziua ce încep acum, să le săvârşesc, însuţi pentru tine, spre slava ta, în frica ta, dupre voia ta, în duhul întregii cugetări şi al curăţiei, al smeritei cugetări, al răbdării, al dragostei, al blândeţii, al păcii, al bărbăţiei, al înţelepciunii, cu rugăciune, şi în tot ceasul amintindu-mi că pretutindenea eşti.  

Aşa, Doamne, pentru nemărginită bunătatea ta, cu Duhul tău cel Sfânt mă povăţuieşte întru tot lucrul şi cuvântul cel bun, şi-mi dăruieşte fără poticnire să trec toată calea vieţii înaintea feţei tale, ca să nu adaug nici o fărădelege dreptăţii pe care ne-ai descoperit-o nouă.  Doamne, cel mare şi multmilostiv, îndură-te spre mine, cel ce rău mă pierd; să nu ascunzi de la mine faţa ta, nici căile mântuirii tale; iară de mă va duce voia mea cea stricăcioasă pe alte căi, atunci nu mă cruţa, Mântuitorul meu, şi cu sila mă întoarce la calea ta cea sfântă. Căci tu, Cunoscătorule de inimi cel bun, cunoşti toată nimicnicia mea, şi nebunia, toată orbirea şi toată nepriceperea; dar şi durerea inimii mele, şi suspinurile sufletului meu înaintea ta sunt. Pentru aceasta mă rog ţie: auzi-mă în neputinţa mea, întăreşte-mă de Sus cu puterea ta; ridică-mă pe mine cel doborât de păcat, slobozeşte-mă, pe cel robit de patimi, tămăduieşte-mi toată rana cea ascunsă, curăţeşte-mă de toată întinăciunea trupului şi a duhului; păzeşte-mă de tot lucrul şi cuvântul stricătoru de suflet, de toată mişcarea cea lăuntrică şi cea dinafară, ţie neplăcută, şi aproapelui meu nefolositoare. 

Arată mie, Doamne, Calea în carea voiu merge, Însuţi mă învaţă ce mi se cade să grăiesc; iară de este voia ta să tac, învaţă-mă cum, în duhul păcii să tac, nu scârbind, nici smintind pe fratele.  Rogu-mă ţie, lege pune mie în căile poruncilor tale, şi nu mă lăsa până la suflarea mea cea mai de pe urmă să mă înstrăinez de Lumina aşezămintelor tale, până ce va fi porunca ta singura lege a întregii mele firi: şi cea vremelnică şi cea veşnică. Dăruieşte mie, Doamne, să ajung la cunoştinţa Adevărului tău. Prelungeşte-mi viaţa până voi aduce ţie roada de pocăinţă adevărată; să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici în ceasul întunecării mele, ci, înainte de a mă întoarce în pământul dintru care am fost luat, binevoieşte să mă întorc la tine, Dumnezeul meu, şi mai înainte de a părăsi această viaţă, să vază sufletul meu slava fiilor Învierii.  

Iar când, întru adâncul Înţelepciunii tale, ai rânduit a pune capăt vieţii mele pe pământ, atunci mai înainte fă-mi cunoscută moartea mea, ca să se gătească sufletul meu spre a te întâmpina. În ziua aceea, cea mare şi sfântă mie, fii cu mine, Doamne, şi dăruieşte mie bucuria cea negrăită a mântuirii tale. Curăţeşte-mă de toată greşala cea văzută şi cea ascunsă, şi de toată fărădelegea ce se tăinuieşte întru cele dinlăuntru ale mele, şi mă învredniceşte să aduc răspuns bun înaintea Scaunului celui înfricoşat al Judecăţii tale.  

Dumnezeule, Dumnezeul meu, multe lucruri şi mari cer de tine, Împăratul cel Preaînalt, dar nu am uitat nevrednicia mea, nici întinarea mea, nici urâciunea; ci, rogu-mă ţie, miluieşte-mă şi nu mă trece cu vederea, nici lepăda pe mine de la faţa ta, pentru preamultă îndrăzneala mea; ba mai vârtos şi înmulţeşte în mine această sfântă şi dreaptă îndrăzneală, şi întru puterea dragostei tale mă călăuzeşte pe urmele paşilor tăi. Dăruieşte mie, celui mai de pre urmă şi mai lepădat dintre toţi oamenii, să te iubesc pre tine, precum Însuţi ai poruncit nouă: din toată inima mea, şi din tot sufletul meu, şi din tot cugetul meu, din toată vârtutea mea; cu întreaga mea făptură îmi dăruieşte să te iubesc pre tine, Doamne.  Că Singur eşti acoperitorul cel sfânt şi atotputernic, şi apărătorul vieţii mele, şi ţie aceste rugăciuni aduc şi cuvântări de slavă, acum şi în vecii vecilor. Amin.