Sine ira et studio

Nimic nu e mai important decât să înveți din greșeli. Privind înapoi, știu că am avut obligația morală să apăr valorile tradiționale a milioane de oameni persiflați, ridiculizați, marginalizați. Dacă nu mi-a ieșit întotdeauna și dacă am să-mi reproșez ceva foarte precis e mânia, stilul aprig sau ieșirile explozive în fața minciunii, a falsității sau a nedreptății.

Mi-a luat ceva timp să pricep că pacea interioară, atenția cumpătată, auto-ironia și o anume detașare de zgomotul bătăliei îți aduc mai multă simpatie și credibilitate decât elanul combativ.

Încrâncenarea e justificată, poate, dar niciodată productivă. Vehemența atrage simpatia galeriei, dar nu construiește temeinic. Mergeam adesea la dezbateri știind că apăr un principiu etern sau un adevăr universal (cum ar fi diferența biologică între bărbat și femeie).

În plan subiectiv și foarte personal, însă, nu eram eu însumi fericit, senin sau împlinit emoțional. De aici și stridența polemică a unor ieșiri retorice produse la limita exasperării. Le regret sincer.

România e o țară greu de purtat pe umeri. Ca intelectual public ești atacat mereu și învinovățit, de cele mai multe ori, pentru păcatele altora (pe care i-ai susținut doctrinar, politic sau electoral). E greu să răspunzi creștinește unui mitocan, să-i zâmbești senin, să întorci obrazul.

Multe bătălii pe care le-am purtat în platourile radio-tv erau (și vor mai fi) puternic polarizate ideologic: progresiști versus conservatori, atei versus creștini; ideologi versus oameni de știință.

Din păcate, aceste războaie culturale prelungesc alte nefericite polarizări sociale din țara noastră: bogați versus sărăci, norocoșii tranziției versus pierzătorii de rând, elite corupte versus clasa de mijloc decentă, etc.

Jupuit, blazat și obosit cum sunt de atâtea conflicte din viața cetățiii, mi-ar plăcea într-o zi să pot avea blândețea duhovnicului meu, seninătatea lui Corneliu Coposu, grația lui Ion Rațiu și relaxarea alegră a regretatului Ronald Reagan. Așa să-mi ajute Dumnezeu.

4 Comments »

  1. Nu eram admiratorul dvs numarul unu din cauza retoricii dvs incisive! Va preferam cartile! Declaratia dvs de azi, autentica, sincera ma impresioneaza. Multa putere va doresc! Sunt convinsa ca ati ajutat multi oameni, ati inspirat multi tineri pana acum si veti construi si mai multe lucruri bune. Doamne ajuta! O viata in pace!

  2. Domnule Mihai Neamtu, intotdeauna am apreciat proclamarea ADEVARULUI spus cu blandete sau, unde este cazul, cu vehementa. Isus Christos l-a proclamat folosind toate metodele, dupa imprejurare. A trebuit in Templu sa ia biciul, l-a luat, a spus adevarul, in diferite alte imprejurari, cu dragoste, cu compasiune sau confruntand cu autoritate si vehementa pe farisei si saduchei. A facut-o, ca la urma , de pe cruce, rastignit, sa se roage pentru cei ce-l dadeau la moarte “Tata, iarta-i ca ei nu stiu ce fac!”. Se pare ca precum evreii si romanii rastignesc Adevarul. Nu cauta Adevarul, nici nu le pasa de El. Lumea zace in Cel Rau. Satana jubileaza. Dar ADEVARUL nu moare. El se intoarce ca sa nimiceasca pe Cel Rau si sa dea fiecaruia plata dupa fapte.

    Indiferent de modul in care o facem, trebuie sa continuam sa proclamam in continuare ADEVARUL. Si ADEVARUL ESTE ISUS CHRISTOS. El este in controlul tuturor lucrurilor. El are ultimul cuvant. Bituinta finala este a Lui. Vom fi biruitori si noi, ramanand fideli Lui pana la capat. Domnul sa ne ajute!

  3. Esti pe calea inceputului înţelepciuni e greu sa atingi virful ei, în acest urcuş vei vedea claritatea lucrurilor si împlinirile sufleteşti! Mă bucur Mihai pentru tine.

Leave a Reply to Nelu Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.