Jordan Peterson a devenit o vedetă internațională doar printr-un amestec de competență profesională, întâmplare și curiozitate. Englezii îi spun „serendipity”. Prin 2012, profesorul canadian a hotărât să răspundă unor întrebări puse pe faimosul portal Quora. Numărul copleșitor de răspunsuri primite la câteva din comentariile sale filozofice (cum ar fi eseul „despre diferența între a fi fericit și a fi mulțumit?”) l-au convins pe omul de bibliotecă să accepte mai des interacțiunea cu oamenii inteligenți strânși pe Internet. Să nu disprețuiești fenomenele pe care nu le înțelegi, iată semnul înțelepciunii practice! Fire antreprenorială, Peterson a înțeles rapid că revoluția cunoașterii declanșată de YouTube depășește în amploare tot ce-a produs tiparul lui Gutenberg de la Reformă încoace.

Bunicii noștri au trăit cu fascinația pentru undele radio. Părinții noștri au consumat informația difuzată la televizor. Noile generații cresc altfel, tratând telefonul mobil ca pe un computer, televizor, aparat radio și satelit. Încredințat de importanța adaptării într-un mecanism evolutiv și respectuos cu noua paradigmă videocratică, Jordan Peterson și-a asumat ubicuitatea „ca pe un tandru obicei” (ca să citez aici dintr-un poet contemporan). Au urmat zeci de interviuri în care profesorul canadian a luat apărarea libertății de expresie împotriva birocraților care-și doreau să restricționeze libertatea de expresie în campusurile universitare.

Notorietatea l-a surprins bine pregătit. Chiar și adversarii lui recunosc că profesorul Peterson are o minte limpede și bine lucrată. El vorbește convingător despre marile narațiuni ale Bibliei și despre căutările sufletului uman, despre angoasă și ratare, despre logos și despre misterul existenței, despre iubire și sexualitate, despre adevăr, credință, limbaj, prietenie, relații de cuplu, carieră sau viața de familie. Metodologic, Peterson integrează trei câmpuri ale cunoașterii: neuroștiința, psihologia adâncurilor și teologia politică. Analizele sale insistă asupra diferenței dintre homo sapiens și celelalte mamifere, surprizând totodată dimensiunea întunecată a psihicului uman (cea care și explică ororile totalitarismelor din secolul XX).

Peterson a studiat diferite școli de gândire, cum ar fi psihanaliza, behaviorismul sau fenomenologia, fiind cel mai îndatorat operei lui Carl Gustav Jung (prietenul lui Eliade și gânditorul antipozitivist, fascinat de limbajul viselor și funcția simbolului din marile povești arhetipale). Dacă vrei să-l înțelegi pe Jordan Peterson, este obligatoriu să cunoști măcar o parte din opera unor mari gânditori precum Nietzsche, Dostoievski, Soljenițîn, Eliade, Piaget, Frye sau Viktor Frankl. Nu există scurtătură în drumul către marile răspunsuri la întrebările existenței. Timp de aproape cincisprezece ani, Jordan Peterson a lucrat cu o migală caracteristică la redactarea celei mai importante lucrări: „Maps of Meaning: The Architecture of Belief” (apărută-n 1999). Totul a plecat de la un curs ținut la Universitatea Harvard (și, apoi, la Toronto).

Între timp, milioane de cititori au ajuns în contact cu ideile unui profesor care, acum doar cinci ani, se bucura de tihnă și obscuritate.