Disciplina înseamnă libertate

În timp ce mă spălam pe dinți, reflectam azi dimineață la obiceiurile dobândite de-a lungul unei vieți. Igiena dentară este un reflex educat. Fapta repetată de mic copil se transformă în obișnuință. O disciplină atrage altă disciplină: cine face sport, are și o nutriție sănătoasă; omul citit capătă, imediat, o exprimare îngrijită. Nu întâmplător, fiecare materie studiată la școală se numește, din nou, „disciplină.” Vechii greci îi spuneau „askesis”. Rigoarea și abnegația atrag după ele profesionalism, virtutea, excelența.

Cei din vechime înțelegeau mai bine decât noi importanța regulilor. De la primele școli rabinice ale Antichității și până la pedagogia modernă a doamnei Maria Montessori, oamenii tradiției au știut că viața trebuie simplificată printr-un Decalog.

În vremurile noastre, limbajul inflaționar al drepturilor omului a produs milioane de tineri brilianți sub raport cognitiv, dar nepregătiți să asume marile responsabilități ale vieții: întemeierea unei familii, creșterea unui copil, apărarea granițelor țării, transmiterea legământului spiritual lăsat de înaintași. Părinți excesiv de protectori și-au crescut odraslele răzgâiate („safe spaces”) într-o manieră haotică, lipsită de structură. Rezultatul? Vieți dezordonate, negrădinărite și lipsite de ghidajul autorității parentale.

Dincolo de părerile subiective ale unora și ale altora, există studii științifice care demonstrează corelația naturală între fenomenul violenței fizice și dezordinea unei vieți personale (care include și viața amoroasă). Prezența hormonilor fericirii, în schimb, a fost depistată în viețile oamenilor care au ritm, direcție, armonie, sens și speranță. În ultimii ani, mulți tineri au decis să-l asculte pe Jordan Peterson și au părăsit harababura (locul unde „anything goes”) pentru a asuma încet, cu pași mărunți, acele reguli sau tabieturi sănătoase care par triviale, dar sunt vitale: își fac patul în fiecare dimineață, nu mai înjură, iau micul dejun, citesc și fac sport, elimină consumul de alcool sau pornografie și, treptat, descoperă un plus de curaj în fața marilor tragedii ale existenței umane.

Disciplina înseamnă, deci, libertate. Cui îi place o tavernă cu mesele nespălate? Cine vrea să se mute pe o stradă murdară dintr-un cartier neîngrijit? Cine aplaudă cu adevărat faimoaselor graffiti care mânjesc vagoanele de metrou ale unui oraș? Treptat, am ajuns să depistăm capcana haosului și abjecția urâtului. Să-ți vezi condiția căzută e un bun început.

Pledoaria pentru ordine și responsabilitate e începutul unei vieți frumoase.

#PutereaCuvintelor

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.