Refugiații din Siria, Kurdistan, Irak sau Africa de Nord caută, în primul rând, prosperitatea pe care, după eliberarea de ocupația otomană, lumea arabă n-a știut s-o creeze.

Ce caută ei? Pace și prosperitate. Imigranții bat însă la porțile unei Uniuni Europene care și-a scos din Preambulul la Tratatul constituțional orice referință la moștenirea iudeo-creștină. Această negare a propriilor rădăcini face elita politică europeană vulnerabilă. 

Milioanele de credincioși islamici vin într-un Occident foarte dezvoltat tehnologic, dar șovăielnic și slăbit pe plan moral.

Sigur, un creștin este chemat să iubească, dar și să spună adevărul. Un creștin este îngăduitor, dar niciodată naiv. Un creștin oferă azi cadou un pește, însă mâine predă străinului secretul fabricării unei undițe. 

Un creștin pălmuit întoarce și cel de-al doilea obraz, dar pe al treilea nu-l mai are. 

Un creștin e cordial, dar nu-și uită istoria plină de martiri uciși de sabia așa-zisului Profet născut la Mecca și mort la Medina în 632 A.D.

Lumea occidentală a ajuns la prosperitatea economică de azi printr-o suită de alegeri inteligente. Iisus ne-a învățat să distingem împărăția lui Dumnezeu, aflată în inima noastră, de împărăția lumească, marcată de căderi, păcate, violență și alte nevrednicii. 

Europa creștină a dat naștere unei culturi a compasiunii pentru văduve, copii și oameni suferinzi, la antipozi cu lăcomia, cinismul și rapacitatea lumii vechi.

Novalis vorbea despre cinul monahal ca despre eine mächtige friedenstiftende Gesselschaft – o puternică societate pacificatoare. Între 325 (Niceea) și 1789 (Paris), Europa s-a dorit a fi o civilizație a Decalogului. 

Fără moralitate, acumularea de capital din Țările de Jos nu s-ar fi produs niciodată. Prin geniul teologic al creștinismului, am recuperat moștenirea juridică romană și strălucirea filozofică a grecilor. S-au creat instituții puternice, Universități, bresle, școli, dar și capodopere artistice fără seamăn.

Dacă Charles Martel era înfrânt la bătălia de la Poitiers (732), dacă Ștefan cel Mare era învins la Podul Înalt (1475) sau dacă porțile Vienei ar fi fost dărâmate la 1529, Europa întreagă n-ar fi avut astăzi catedrale gotice, muzee pline de sculpturi, alegorii antice sau reprezentări picturale ale sacrului. 

Dezvrăjirea naturii prin revelația biblică a condus la salturi importante în cercetarea științifică. (Savantul catolic Pierre Duhem a documentat într-o carte monumentală toată această evoluție a fizicii și a matematicii între Euclid și Copernic).

În sfârșit, Occidentul a construit instituții politice inexistente astăzi în Orientul mijlociu: conștiință cetățenească (opusă identității tribale), exigența reprezentării parlamentare a intereselor comunității locale, separația puterilor împotriva tiraniei, garanțiile absolute asupra proprietății private, instituții de creditare și o piaţă liberă pentru schimbul de bunuri și servicii între actorii economici.

Din aceste motive, deși recunosc mulțimea de erori petrecute de-a lungul istoriei Bisericii, sunt mândru de contribuția creștinismului la prosperitatea spirituală și materială a Occidentului și a lumii întregi. Această prosperitate o caută astăzi sute de milioane de non-europeni.