Brexit și reforma UE: un scenariu optimist
Ce cred despre Brexit, m-a întrebat un prieten?
Discuția e importantă pentru că scoate la iveală seriozitatea unui referendum cu efecte constituționale. În România, un asemenea referendum a fost ignorat din 2009 până astăzi. În Westminster, totuși, lucrurile stau altfel. 
Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană ar înseamna, de fapt, o asumare deplină a suveranității naționale din partea unui stat care, prin Magna Charta și Glorioasa Revoluție de la 1688, a inventat cele mai importante instituții politice: habeas corpus, proprietatea privată, libertatea presei sau reprezentarea parlamentară…
Nefiind parte din Schengen, britanicii oricum își apără granițele mai bine decât belgienii. Păstrând lira și stând afară de Eurozone, englezii, laolaltă cu scoțienii și galezii, au o economie mai puțin dependentă de politicile monetare ale Germaniei. Asta se vede și în creșterea de 3% a PIB din 2015, în contrast cu rahiticul procent de 1% în zona UE.
N-am deloc o viziune apocaliptică despre Brexit. De ce? Pentru că un asemenea eveniment ar forța Uniunea Europeană la o reformă profundă și structurală. Economic, România ar beneficia de pe urma unei Uniuni mai elastice, mai puțin centralizate și mai atentă la principiul subsidiarității. Am ieși oricum din stagnarea brejnevistă acoperită astăzi de mediocritatea, impostura și sloganurile calpe ale unor lideri fără viziune…
Voi cum vedeți această poveste?
Brexitul imi pare a fi o gripa de primavara care in final iti intareste sistemul imunitar. Britanicii trebuie sa voteze daca vor aceasta gripa iar eu ma intreb daca suntem noi oare microbii in aceasta metafora!
Preferabil ar fi sa stam uniti si sa invingem divergentele si problemele impreuna, iar daca nu se va putea, ne va da cateva decenii inapoi in ceea ce priveste proiectele la scara globala (foametea, saracia, incalzirea, poluarea, conflictele si refugiatii etc.) sau urmarirea interesului omenirii inaintea intereselor nationale si nationaliste. Avem probleme ce nu se pot rezolva fara implicare masiva globala si centralizare. Dupa ce ONU a devenit un targ de babe certarete speranta rezolvarii acestor probleme era conlucrarea intre UE si SUA, iar unele masuri (embargouri, acorduri economice …) au dat roade pana cand Putin a inceput finantarea partidelor separatiste, coruperea unora sau santajarea altora, ba un mic ghiont refugiatilor inspre Europa, ba o escapada in Siria, niste bombardiere deasupra Marii Nordului si s-a dus de-a dura uniunea. Sper ca nu ii vom face pe plac prin dezbinare.
@adrian multumesc pentru comentariu