O bună parte din “manifestările artistice” organizate de ICR la New York, la Berlin şi la Bochum pune în discuţie principiul finanţării culturii române contemporane. În mod evident, aceste exemple de “street-art” (care amestecă pornografia cu prostul gust şi delirul sado-maso), nu sunt reprezentative pentru toate evenimentele organizate de ICR (care includ expoziţia cu fotografii de la Sihăstria Putnei, concerte ale grupului de psalţi Stavropoleos, etc.). Cu toate acestea, pentru un adept al filozofiei libertariene cum este Horia-Roman Patapievici, faptul că tablouri cu teme sexuale explicite ajung să fie expuse drept “embleme” ale artei româneşti contemporane este profund problematic.

Scandalul public a fost imediat politizat de Antena 1 şi Antena 3, care au refuzat în mod tendenţios să disocieze opţiunile estetic-culturale ale preşedintelui ICR (vizibile în textele despre Omul recent, cartea despre Dante, profilul conservator al revistei Idei în Dialog, etc.) şi aceste expoziţii girate printr-un “grup de experţi” plătiţi de ICR, din care însă H.-R. Patapievici nu face parte. (În paranteză fie spus, Antena 1 şi Antena 3 difuzează cu ipocrită regularitate, la propriu şi la figurat, materiale de pornografie politică şi filme/documentare interzise minorilor. Finanţarea este aparent privată, deşi banii trustului lui Dan Voiculescu au fost suspectaţi de jaf în avuţia naţională.)

Nu toate manifestările ICR exprimă gusturile private ale conducerii acestei instituţii. Pe de altă parte, reacţia publicului trebuie serios evaluată. Pornografia artistică şi literatura decadentă promovată, între alte formă de artă decentă şi demnă spiritual, de ICR sau Muzeul Naţional de Artă Contemporană reprezintă un scandal pentru orice om cultivat la şcoala bunului simţ. Dezbaterea însă trebuie să evolueze mai ferm în direcţia politic-financiară: mai are nevoie un concept atât de fluid cum este ce de “cultură contemporană” să fie susţinut din bani publici? Răspunsul nostru este categoric “nu”.

Fie regulamentul de funcţionare al ICR trebuie modificat printr-un act legislativ care să prevadă susţinerea operelor culturale validate de tradiţie sau măcar garantate prin recunoaştere academică internaţională (argumentul conservator), fie instituţiile pretind că produc în interior (AFCN, MNAC) şi proiectează în afară (ICR) imaginea culturală a ţării noastre trebuiesc desfiinţate (argumentul libertarian).

Mihail NEAMŢU