Fără Statele Unite, Europa nu poate salva Ucraina de la un dezastru militar, economic și demografic în 2025. Continentul geriatric e prizonierul propriilor iluzii: un colos birocratic cu picioare de lut, prea fragmentat strategic, prea dezbinat cultural, prea vulnerabil economic și prea îmbătrânit demografic pentru a susține un război de uzură. Să le luăm pe rând.

NATO, pilonul de securitate al continentului, se sprijină decisiv pe masiva investiție în armament și trupe făcută de Washington DC. Germania, motorul economic al Europei, a fost criticată pentru cheltuielile sale militare insuficiente, alocând doar 1,2% din PIB pentru apărare în 2022. Belgia – patria lui Guy Verhofstadt, marele apostol al „suveranității europene” – abia dacă mai are o armată funcțională.

Nici economic nu stăm grozav. În ianuarie 2024, producția industrială a scăzut cu 5,7% în UE și cu 6,7% în zona euro, comparativ cu aceeași lună din 2023. În paralel, Germania a cheltuit sume considerabile pe programe sociale. În 2022, cheltuielile sociale au reprezentat aproximativ 25% din PIB-ul Germaniei, ceea ce echivalează cu peste 900 de miliarde de euro.

Europa se confruntă cu o criză demografică, caracterizată prin îmbătrânirea populației și scăderea natalității. În același timp, peste 14 milioane de ucraineni au fost forțați să-și părăsească locuințele. Unde și de ce să se mai întoarcă?

În ultimii 35 de ani, liderii europeni au preferat să scadă cheltuielile de apărare și să externalizeze securitatea către Washington. Fără logistica, superioritatea aeriană și resursele industriale ale SUA, Ucraina ar fi fost deja îngenuncheată.

Dacă Trump își pierde portofelul, Europa ar trebui să acopere un gol bugetar uriaș – un scenariu improbabil, dacă nu utopic.

În 2024, UE a promis Kievului 70 de miliarde de euro, dar mare parte sunt împrumuturi, nu granturi. Între timp, țările est-europene suferă. La Bruxelles, faimoasele contribuții pentru PNRR sunt renegociate. Sancțiunile impuse Moscovei se simt în prețul energiei și dinamica sectorului industrial.

Ursula vorbește despre „autonomia strategică” a UE, în timp ce cumpără gaze lichefiate din America și piese pentru drone din China. Cum să poți oferi Ucrainei ajutorul letal împotriva lui Putin, când nu mai există soldați dornici sau apți de luptă?

Elitele de la Bruxelles propun soluții puerile: o societate nihilistă, fără valori tradiționale, fără libertate de exprimare, fără antreprenoriat, fără familii puternice, fără biserici pline, dar chemată să lupte. Pentru ce? Oare imigrația masivă din lumea a treia ar putea compensa declinul moral, stagnarea industrială, criza spirituală și retardarea tehnologică a bătrânului continent?

În timp ce Rusia apelează la recrutări masive, Marea Britanie nu poate convinge nici măcar câteva mii de rezerviști să-și reia serviciul militar. O generație întreagă de tineri europeni a fost crescută în iluzia unei păcii perpetue, iar acum, când istoria a revenit brutal, elitele politice se mulțumesc să rostească discursuri despre „reziliență”.

UE vrea să joace rolul unei mari puteri, dar fără America, acest vis devine coșmar. Europa se joacă de-a imperiul, fără să vadă că zidurile sale sunt șubrede.

Istoria este o arhivă a iluziilor spulberate. În Europa, lista foștilor campioni ai cauzei ucrainene e lungă. Boris Johnson a plecat din 10 Downing Street sub presiunea propriului partid. Olaf Scholz a pierdut alegerile iar doamna Ursula von der Leyen a pierdut aproape orice legitimitate politică.

Nu mai vorbesc de Polonia, Slovacia, Cehia și Ungaria. Ca și Donald Trump, oamenii simpli vor pacea. Altfel spus, toți sunt sătui de ecourile morbide ale unui război pierdut — de martirajul inutil al tinerilor luați cu arcanul.

Zelensky se află într-o spirală a dezamăgirilor. De la „eroul democrației”, el devine omul politic vinovat pentru catastrofa militară din Donbas și pentru un impas geopolitic fără ieșire. Istoria ne arată că se prăbușește primul liderul care a promis victoria și a oferit, în schimb, doar hecatombe și ruină.

Moscova, 1989. Gorbaciov era lăudat și aclamat în Vest ca un vizionar, însă acasă nu mai avea sprijinul nimănui. Zelensky riscă același destin. Occidentul îl va aplauda, dar Ucraina va rămâne distrusă. O națiune în ruină își caută întotdeauna un țap ispășitor.

Mohammad Reza Pahlavi, ultimul Șah al Iranului, a fost timp de decenii pilonul strategiei americane în Orientul Mijlociu. A primit arme, bani, tehnologie și protecție. Dar în momentul în care revoluția islamică a devenit inevitabilă, el a fugit din țară și a murit de cancer în exil, uitat și refuzat de toată lumea.

Fără sprijinul Americii, Europa nu poate salva Ucraina. Riscurile sunt enorme: un stat fragmentat, o țară depopulată, cu o economie ruinată și o populație traumatizată. Zelensky va fi, pentru mulți conaționali, simbolul unui război pierdut.

În orice scenariu, el nu poate ieși câștigător. Dacă semnează pacea, este un trădător. Dacă refuză, este un fanatic care își condamnă poporul la distrugere totală. Iată povestea unui erou tragic.