
Recunoștință
Pedalam azi bicicleta pe străzile cartierului și realizam că sunt un om binecuvântat. Aflat într-o vale a plângerii, m-am rugat cândva să-mi vină-n cale oameni buni, generoși, deșepți, autentici. De… Read more Recunoștință →
Pedalam azi bicicleta pe străzile cartierului și realizam că sunt un om binecuvântat. Aflat într-o vale a plângerii, m-am rugat cândva să-mi vină-n cale oameni buni, generoși, deșepți, autentici. De… Read more Recunoștință →
Citești din clasici — Augustin, Dante, Dostoievski ori C. S. Lewis — dar colegii mai puțin „demodați” te invită să meditezi la… o clasă de yoga. Te îmbraci decent, însă… Read more Viața omului credincios în 30 de secunde →
Prietenia e, pentru mine, proba incontestabilă că oamenii sunt sortiți veșniciei. Philia: darul suprem al vieții. După o zi muncită, taifasul devine ritual sacru, rânduit în jurul unei farfurii calde… Read more Despre adevărata prietenie →
Un rol excepțional: Eduardo Verastegui.
Sâmbăta aceasta sunt la Arad! Particip de la ora 10:00 la o dezbatere găzduită în Sala Ștefan Cicio-Pop a Universității Vasile Goldiș (Bulevardul Revoluției nr 94). Vom vorbi despre virtutea… Read more Civilizația iubirii la Arad →
Catre N. P. Cehov martie 1886, Moscova Micul meu Zabelin ! Mi s-a spus ca te simti ofensat de glumele mele si ale lui Schächtel… Însusirea de a se simti ofensat e apanajul sufletelor nobile. Totusi, daca se poate rîde de Ivanenko, de mine, de Miska sau de Nelly, de ce nu s-ar putea rîde si de tine? Ar fi nedrept… De altfel, daca nu glumesti si te consideri într-adevar ofensat, atunci ma grabesc… Read more Cehov: o epistolă despre conştiinţă, suflet şi formare (Scrisoarea 24) →