fbpx Skip to content

Tag: PHILOSOPHIA CHRISTIANA

ALEXANDRIA: PUNTEA LUMILOR

Vocaţia cunoaşterii Dacă a existat un singur loc care a întrupat, vreme de secole, geniul sintetic al Mediteranei, acesta a fost metropola întemeiată de Alexandru cel Mare în anul 332 î.Hr., pe mâneca stângă a Deltei Nilului. Alexandria exprimă – ca arhetip cultural şi politic – îmbătata căutare a universalităţii, în plină gâlceavă a particularismelor. Dintr-un sit al barbariei, Alexandru Macedon a făcut matricea gestantă a civilizaţiei elenistice. Reşedinţă a ultimei mari dinastii egiptene, Alexandria a devenit rapid gazda favorită a copiştilor şi grămăticilor din regiune. Acolo, timp de secole,… Read more ALEXANDRIA: PUNTEA LUMILOR

IRVING KRISTOL: UN AMERICAN CONSERVATOR

Irving Kristol s-a născut în anul 1920 într-o familie evreiască din New York. Studii de istorie la City College of New York. Luptă, în al doilea război mondial, în Europa, ca infanterist în Divizia a 12-a blindate. Din 1947 pînă în 1952, „managing editor” al publicaţiei „Commentary“; 1953-1958: cofondator şi editor, împreună cu poetul şi criticul britanic Stephen Spender, al revistei „Encounter” (Londra), una dintre revistele importante ale „războiului rece”, finanţată de CIA; 1959-1960: editor al revistei „The Reporter”; 1961-1969: vicepreşedinte executiv al editurii Basic Books, New York; 1965: întemeiază… Read more IRVING KRISTOL: UN AMERICAN CONSERVATOR

DIVINO-UMANITATEA ŞI LECŢIA ISTORIEI SACRE

Divino-umanitatea sau, altfel spus, „teandria“ reprezintă baza dogmatică a vieţii creştine. În acest adevăr transpare cel mai mare eveniment al poveştii omului: povestea tuturor ratărilor, a eşecurilor, în tentativa lor de a atinge un Ideal, un Bine, un Adevăr – toate cu majusculă, toate îndepărtate şi toate de neatins. Fiinţă bovarică, omul s-a simţit mereu “prost în propria piele”, la strâmtoare în propria condiţie, nemulţumit de sine şi, dacă prea mulţumit, repede trântit la pământ de iluzii infidele în faţa marilor încercări.

RELIGIA TIMPULUI NOSTRU: ANCHETA REVISTEI „CULTURA”

Una din marile vorbe banale ale secolului trecut a fost aceea că „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc” (Malraux). Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au aşezat începutul acestui secol sub semnul religiosului. Pe de altă parte, asistăm, însă, la un evident declin al Creştinismului occidental. Ce înseamnă, oare, pentru lumea secolului XXI, fenomenul religios? Ce consistenţă are conceptul de religie la începutul mileniului III? Adjectivul „religios” poate părea la fel de vag precum substantivul „viaţă.” Vorbim despre religii tradiţionale, dar şi despre „noile mişcări religioase”… Read more RELIGIA TIMPULUI NOSTRU: ANCHETA REVISTEI „CULTURA”

TRADIŢIA ŞI CĂRTURARII SĂI

Fie că vrem sau nu, situaţia actuală a celui care studiază religia, chiar şi propria religie, este marcată de felul în care s-a născut disciplina pe care a învăţat să o practice. Într-o formă sau alta, mai sofisticat sau mai rudimentar, pozitivismul supravieţuieşte, în pofida criticilor venite dinspre hermeneutică, mai cu seamă atunci când trebuie definită relaţia dintre cărturar şi obiectul cercetării sale. Dintr-o astfel de perspectivă, actul de credinţă ar stânjeni sau ar diminua serios capacitatea cărturarului de a deveni instanţa care judecă imparţial ceea ce studiază. Credinţa ar… Read more TRADIŢIA ŞI CĂRTURARII SĂI

GENIUL UNUI CONSERVATOR: WILLIAM F. BUCKLEY

William F. Buckley s-a născut în 24 noiembrie 1925 în New York, al şaselea dintre cei zece copii ai unui bogat petrolist catolic. Studiile şi le face în Franţa, Anglia şi în SUA, la Yale. După absolvire, în 1950, lucrează scurt timp pentru CIA, în cadrul unor operaţiuni anticomuniste. În 1951 publică God and Man at Yale, lucrare în care demască îndoctrinarea ateisto-comunistă şi spălarea de creier la care sunt supuşi studenţii din universităţile americane. Cartea are un enorm succes şi devine un vîrf de lance al mişcării conservatoare. În… Read more GENIUL UNUI CONSERVATOR: WILLIAM F. BUCKLEY

GIANNI VATTIMO: A FI CREŞTIN ÎN POST-MODERNITATE (II)

Problema lui Vattimo e confuzia între Biserica înţeleasă ca adunare mistică în jurul Euharistiei, care e semnul vizibil al Întrupării, şi Biserica înţeleasă ca instituţie social-adiministrativă, care are şi o dimensiune strict terestră. Prima e păstrătoarea unor simboluri, dogme şi gesturi care garantează autenticitatea trăirii fiecărui creştin în parte, pentru că ea însăşi, ca şi textele pe care se bazează (Scripturile), e descendenta directă a comunităţii primilor apostoli. Or, chiar aceasta e tradiţia pe care autorul o denunţă ca reprezentând o rămăşiţă a religiozităţii naturale, la care ar trebui renunţat… Read more GIANNI VATTIMO: A FI CREŞTIN ÎN POST-MODERNITATE (II)

Skip to toolbar