Cristian Curte: Mihai Neamțu, aş fi vrut, pentru început, să te întreb cum ai trăit duminică seară, 7 octombrie, rezultatul final? M.N.: Am trăit sentimente amestecate: uimire, neputință şi dezamăgire.… Read more Calm, despre ultimul Referendum. Ce au de învățat creștinii! →
Creștinismul de salon a reapărut la noi prin gnoza intelectuală, adică o modă culturală descotorosită de nevoia Întrupării adevărului în propria carne; un creștinism pentru care Biserica — sau Trupul… Read more Creștinismul de salon →
Va trebui scrisă cândva o carte despre suferința zâmbetelor false. Există oameni incapabili să asume doliul, tristețea, melancolia. Iată lectura superficială a vieții noastre personale: ai trădat, dar îți găsești… Read more Drama zâmbetelor false… →
Ateismul e, până la urmă, o formă de reducționism epistemologic. Prin ateism, lumea e mai mică, mai strâmtă, mai înghesuită. Când negi problematica Divinului, suspenzi întrebarea privind cauza primă a… Read more Ateismul anulează misterul ființei →
Gândirea ideologică se instalează prin ură. În chip revoluționar, progresiștii te cheamă să dărâmi ceva, orice, fără să fie limpede ce vor pune în loc. Așa cum Lenin a propus… Read more „Umanismul” progresist: cum neagă activismul urii dreptul la gândire liberă? →
Şi de Crăciun, şi de Paşte se găsesc destui care să veştejească transformarea sărbătorii în chef. E necreştineşte, se spune, să converteşti evenimente atât de nelumeşti cum sunt Naşterea Domnului şi Învierea Lui în simple prilejuri de îmbuibare şi petrecere. În ce mă priveşte, înclin să fiu mai puţin riguros. Cheful autohton are, totuşi, câteva merite deloc neglijabile: mai întâi, el semnalează euforic prezenţa însăşi a sărbătorii. Oamenii se înscriu, benign, în alt ritm al timpului, şi o fac altfel decât în fiecare duminică sau la câte o onomastică.
Cuvinte tabu in Dictionarul Oxford pentru copii.