fbpx Skip to content

I.D. SÎRBU, Jurnalist fără jurnal, 2005.

Ion D. Sîrbu, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, vol.I & II, ediţie de Elisabeta Sîrbu, cronologie Toma Velici, Bucureşti, Editura Institutului Cultural, 2005,2 283 pp. + 387 pp.  Alături de Nicolae Steinhardt (Jurnalul fericirii), I.D. Sîrbu este unul dintre cei mai rezistenţi autori „de sertar” cărora perioada comunistă le-a refuzat geniul şi strălucirea. Apropierea nu este deloc întâmplătoare, dată fiind adâncimea teologică a scrierilor prin care cei doi autori au devenit celebri. Deja transparentă în superbul epistolar întreţinut cu Ion Negoiţescu, V. Nemoianu şi Mariana Şora (Traversarea cortinei, Timişoara, Editura… Read more I.D. SÎRBU, Jurnalist fără jurnal, 2005.

REFORMA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI TEOLOGIC

Principiile teologice ale educaţiei  Care este ecuaţia pedagogică a teologiei ortodoxe la începutul mileniului III? Cum anume îşi pregăteşte Biserica noastră viitorii preoţi, învăţători şi mărturisitori laici ai credinţei creştine, în condiţiile tot mai severe impuse de noua vârstă (New-Age) a lumii? De unde începe şi cum se termină educaţia teologică a celor mai activi membri ai Bisericii, proveniţi astăzi din familii cel mai adesea lipsite de omogenitate şi transparenţă religioasă?  Cei mai mulţi dintre tinerii care se înscriu la facultăţile de teologie nu cunosc din familie nici măcar regulile… Read more REFORMA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI TEOLOGIC

DE LA CAPĂT

Febra libertăţii, de care ne-am contaminat în masă după 1989, m-a făcut să visez atunci, împreună cu profesorul Daniel Barbu, la un „club al intelectualilor creştini“. Pe atunci, a fi credincios era o virtute prizată. Iar nouă ni se părea util să strîngem rîndurile celor care, mărturisindu-l pe Iisus Hristos, doreau să fie implicaţi şi în ordinea cetăţii. Intenţia a rămas pe planşetă. Dar a fost reluată pe la finele anilor ’90, cînd polul „Anastasiei“, încă activ, îmi permitea să visez iarăşi la o agoră creştinească. Nici atunci „n-a fost… Read more DE LA CAPĂT

Viorel GHEORGHIŢĂ, ET EGO. Sărata – Piteşti – Gherla – Aiud, Ed. Marineasa, Timişoara, 1994.

„Prolog”  Nu am simţit niciodată ispită de a vorbi semenilor, fie ei apropiaţi sau nu, despre bucuriile mele, despre suferinţele mele, despre trecutul meu, îndeosebi. O anume sfială a măr­turisirii m-a stăpânit de copil. Mă stăpâneşte şi astăzi. Pentru ce, nu ştiu. În nici un caz nu pentru că trecutul meu ar as­cunde întâmplări reprobabile, fapte de care să-mi fie ruşine, sau, dimpotrivă, acte care să-mi umple sufletul de nesăţioase orgolii. Nu. Lipsa unor motivaţii profunde, teama de inutilitate, teama de impostură, dacă nu de ridicol, ar putea fi eventuale… Read more Viorel GHEORGHIŢĂ, ET EGO. Sărata – Piteşti – Gherla – Aiud, Ed. Marineasa, Timişoara, 1994.

Skip to toolbar