Sari la conținut

RĂZBOI (CULTURAL) ŞI PACE (RELIGIOASĂ)

Pe cât de greu îi este istoricului Dinu C. Giurescu să-l compare pe naţionalistul autarh şi fanaticul religios Oliver Cromwell (1599-1658) cu proaspătul cruciat al bâlciului dâmboviţean, dl George Becali, pe atât de uşor îi vine presei româneşti să abandoneze standardele tradiţional britanice ale argumentaţiei. Nasc şi la noi gazetari, dar nu prin travaliul reflecţiei şi decenţa judecăţii etalate de Weekly Standard sau The Economist, ci din spuma resentimentului şi graba invectivei. Puţinătatea şi lipsa de adâncime a ideilor cu iz teologico-politic discutate de agora românească e uneori şocantă. 

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ANTICHITĂŢII TÂRZII

Ce reprezintă “Antichitatea târzie”? În mod fundamental, o perioadă de tranziţie cu localizare europeană-mediteraneeană şi o periodizare relativă între secolele III-VII d.Hr. (uneori extinsă la secolele II-VIII). Studiul de sine-stătător al acestei perioade este de dată relativ recentă şi de aceea prezintă vigoarea unei discipline tinere şi provocatoare, iar în cadrul acestui studiu sunt puţine interese mai vii şi mai relevante astăzi decât înţelegerea rolului creştinismului în raport cu puterea seculară şi cu celelalte concepţii religioase.

GIANNI VATTIMO: A FI CREŞTIN ÎN POST-MODERNITATE (II)

Problema lui Vattimo e confuzia între Biserica înţeleasă ca adunare mistică în jurul Euharistiei, care e semnul vizibil al Întrupării, şi Biserica înţeleasă ca instituţie social-adiministrativă, care are şi o dimensiune strict terestră. Prima e păstrătoarea unor simboluri, dogme şi gesturi care garantează autenticitatea trăirii fiecărui creştin în parte, pentru că ea însăşi, ca şi textele pe care se bazează (Scripturile), e descendenta directă a comunităţii primilor apostoli. Or, chiar aceasta e tradiţia pe care autorul o denunţă ca reprezentând o rămăşiţă a religiozităţii naturale, la care ar trebui renunţat… Citește mai mult GIANNI VATTIMO: A FI CREŞTIN ÎN POST-MODERNITATE (II)

GIANNI VATTIMO: A FI CREŞTIN ÎN POST-MODERNITATE (I)

A crede că mai credem. E cu putinţă să fim creştini în afara Bisericii? (Pontica, Constanţa, 2005) Volumul completează seria traducerilor din Gianni Vattimo, făcute în ultimii ani de Ştefania Mincu la aceeaşi editură. Campionul „gândirii slabe” (eticheta aplicată ontologiei post-moderne n-a făcut încă destulă carieră, pe cât merita) şi teoreticianul asiduu al dezvrăjirii lumii a abordat de data aceasta problema credinţei, într-un text situat din start la graniţa dintre scriitura „personală” (persoana I e folosită cu ceva protocoale preliminare) şi cea neutră, tipică filosofiei de totdeauna. Sau, ca să-l… Citește mai mult GIANNI VATTIMO: A FI CREŞTIN ÎN POST-MODERNITATE (I)

PF TEOCTIST DESPRE INTEGRAREA EUROPEANĂ

În Uniunea Europeană, poporul român intră nu atât cu valori economice ci, mai ales, cu valoarea credinţei, contribuind prin cultura şi tradiţia sa la îmbogăţirea spirituală a Europei. Întâistătătorul Biserici Ortodoxe Române consideră extrem de important faptul că toate cultele din România au susţinut şi susţin integrarea României în structurile europene. Numai împreună cultele din România pot contribui la sprijinirea eforturilor tuturor românilor spre dreptate socială şi respectarea demnităţii fiecărui om. Spre a exemplifica orientarea şi contribuţia Bisericilor în acest sens, trebuie menţionate întrunirile reprezentanţilor cultelor din România din 1995… Citește mai mult PF TEOCTIST DESPRE INTEGRAREA EUROPEANĂ

BISERICA, MODERNITATEA ŞI BINELE COMUN

„L’optimisme est une fausse espérance à l’usage des lâches et des imbéciles.L’espérance, est une vertu, virtus, une détermination héroïque de l’âme.La plus haute forme de l’espérance, c’est le désespoir surmonté.” Georges BERNANOS Timpuri noi Pentru toţi cei care îşi socot biografia personală şi destinul comunitar învestite cu sens, anul 2007 a început probabil cu această evidentă reflecţie retrospectivă: România trăieşte ultima consecinţă a căderii cortinei de fier. Comunismul a fost condamnat oficial de preşedintele naţiunii iar apartenenţa la clubul statelor europene impune obligaţia unui proiect istoric. Cum anume ne vom… Citește mai mult BISERICA, MODERNITATEA ŞI BINELE COMUN

BAZELE GÂNDIRII POPULARE: DOCTRINA CREŞTIN-DEMOCRATĂ ŞI ACŢIUNEA SOCIALĂ

Argumentum  ·         Prezentăm aici nu un program politic, ci de un document cu aplicabilitate politică.  ·         Premisa fundamentală: necesitatea precizării doctrinare a zonei politice româneşti care se revendică din gândirea creştin-democrată/populară.  ·         Utilitatea imediată a unei astfel de precizări doctrinare este evidentă: nu se poate vorbi despre înnoirea clasei politice fără să se ştie în numele căror principii şi fundamente se petrece acest lucru. Altfel spus, o politică înnoită nu poate să cultive ambiguitatea doctrinar-etică din acest moment. În plus, prin delimitări şi clarificări aparent teoretice, oferta politică prinde un… Citește mai mult BAZELE GÂNDIRII POPULARE: DOCTRINA CREŞTIN-DEMOCRATĂ ŞI ACŢIUNEA SOCIALĂ

Sari la bara de unelte