Sari la conținut

DE LA CAPĂT

Febra libertăţii, de care ne-am contaminat în masă după 1989, m-a făcut să visez atunci, împreună cu profesorul Daniel Barbu, la un „club al intelectualilor creştini“. Pe atunci, a fi credincios era o virtute prizată. Iar nouă ni se părea util să strîngem rîndurile celor care, mărturisindu-l pe Iisus Hristos, doreau să fie implicaţi şi în ordinea cetăţii. Intenţia a rămas pe planşetă. Dar a fost reluată pe la finele anilor ’90, cînd polul „Anastasiei“, încă activ, îmi permitea să visez iarăşi la o agoră creştinească. Nici atunci „n-a fost… Citește mai mult DE LA CAPĂT

Viorel GHEORGHIŢĂ, ET EGO. Sărata – Piteşti – Gherla – Aiud, Ed. Marineasa, Timişoara, 1994.

„Prolog”  Nu am simţit niciodată ispită de a vorbi semenilor, fie ei apropiaţi sau nu, despre bucuriile mele, despre suferinţele mele, despre trecutul meu, îndeosebi. O anume sfială a măr­turisirii m-a stăpânit de copil. Mă stăpâneşte şi astăzi. Pentru ce, nu ştiu. În nici un caz nu pentru că trecutul meu ar as­cunde întâmplări reprobabile, fapte de care să-mi fie ruşine, sau, dimpotrivă, acte care să-mi umple sufletul de nesăţioase orgolii. Nu. Lipsa unor motivaţii profunde, teama de inutilitate, teama de impostură, dacă nu de ridicol, ar putea fi eventuale… Citește mai mult Viorel GHEORGHIŢĂ, ET EGO. Sărata – Piteşti – Gherla – Aiud, Ed. Marineasa, Timişoara, 1994.