De la Revoluţie încoace, în România s-au ridicat în ritm susţinut biserici şi mînăstiri, pentru care, spre deosebire de renovări sau reparaţii ale clădirilor şi monumentelor istorice, se găsesc întotdeauna… Read more Tragedia patrimoniului bisericesc (Mădălina Şchiopu despre bisericile de lemn) →
Părinţii fondatori ai Statelor Unite ale Americii au preţuit atât de mult libertatea presei, încât i-au oferit protecţia sub mantaua Constituţiei (primul amendament, adoptat la 15 decembrie 1791). De atunci… Read more Criza jurnalismului şi deficitul democratic (Mihail Neamţu, Idei in dialog/septembrie 2009) →
În primele 100 de universităţi din topul Shanghai (trebuie spus că nicio universitate românească nu figurează nici măcar în primele 500), doar 6 au conducere colegială, adică rectorul este ales de Senat, restul având o conducere de tip managerial, în sensul recrutării acestuia pe baza unui concurs şi a unui proiect, concretizat într-un contract care prevede penalităţi şi reziliere în caz de neîndeplinire. Motivul pentru care Ecaterina Andronescu susţine conducerea colegială nu este un mister: ea permite aranjamente, cârdăşii şi cumetrii politico-financiare, alegerea rectorului transformându-se într-o campanie electorală în buna… Read more Andreea Pora, Reforma în educaţie, victoria compromisului (22) →
Într-un articol din revista Le Débat din 2003, Paul Ricoeur vedea o legătură între puterea traumatică a memoriei şi memoria afectivă a fiecăruia dintre noi. Cum împăcaţi în scrierile dvs. această putere traumatică a memoriei cu memoria afectivă a oraşului? Cred că ele sunt despărţite artificial sau didactic, pentru că e una şi aceeaşi, la fel ca sensibilitatea fizică la plăcere sau durere. Constat însă că nu avem toţi în aceeaşi măsură această însuşire şi că sunt mulţi oameni în jurul nostru care nu posedă deloc aceste forme de memorie,… Read more Andrei Pippidi despre memoria Bucureştilor (interviu de Mirel Bănică) →
Reunind alerte intervenţii de gazetă, dar şi texte mai ample, cu o firească respiraţie erudită, recenta colecţie de Elegii conservatoare, iscălită de Mihail Neamţu şi publicată la editura clujeană Eikon, opune amărăciunilor neconsolabile, derivelor flamboaiante şi exaltărilor proteice o noimă luminoasă, un model de a fi viu, prezent, actual care, în mod paradoxal, se articulează printr-o superbă retorică a melancoliei. Nu e vorba însă, aici, de un oftat baroc, obidit sau de ditamai păsul romantic. Din contră, timbrul auctorial reface nimbul speranţei prin concursul unei tristeţi seminale, fără perspectiva, sumbră,… Read more Tradiţia ca preludiu la nemurire (recenzie de Valentin Stângă) →
It is heartening, naturally, to live in a country where so much righteous ire can be stirred by a fleeting glimpse of something the unarrested sight of which — on almost any summer day along certain sandy banks of the Seine — nourishes the noonday reveries of many a Parisian schoolboy. It attests to the persistence among us of the kind of social virtue — call it bourgeois respectability, or puritanism, or simple decency — that is too often appreciated only in the aftermath of its disintegration. That said, however,… Read more David Bentley Hart: Freedom and Decency →
“I-as omori pe toti! O sa dau bani pentru exterminarea lor. Sunt ca sobolanii. Nu vad nicio diferenta intre cainii de pe strazile Bucurestiului si sobolani”, sustine indignata Rachel Sargent, o afacerista din Marea Britanie care a cazut victima unor caini comunitari. Incidentul s-a petrecut joi seara, in jurul orei 19:30, pe strada Londra din Dorobanti. Femeia, in varsta de 42 de ani, se intorcea de la serviciu cand a fost atacata de doi caini, unul dintre ei muscand-o de picior.
Se practică frecvent o investiţie maximă de muncă, pentru rezultate care nu se mai percep decât ocazional, în week-end, în vacanţă, la pensie. Ai tot ce-ţi trebuie, dar eşti atât de istovit, încât nu-ţi mai trebuie nimic din tot ce ai.