David inimă-de-leu
David Popovici e un fenomen atipic pentru istoria ultimilor 30 ani. De ce? Pentru că puștiul a refuzat compromisul. Nu s-a adaptat la bălteala-n șmecherie și mediocritate. Pentru că, la… Read more David inimă-de-leu →
Un elev ne întreabă: cum să-mi trăiesc viața?
Un elev mi-a cerut niște sfaturi pentru viață. Iată ce i-am spus, în rezumat. „Trăiește frumos. Transformă-ți mintea într-un palat îmbogățit de nestematele credinței și culturii. Cultivă adevărul, noblețea și… Read more Un elev ne întreabă: cum să-mi trăiesc viața? →
Clubul Marilor Cărți
Numai cultura ne vindecă de vulgaritate.
Lecția deținuților politici
Copiii cresc armonios atunci când ascultă poveștile cu tâlc al bunicilor. Unde să găsești visul românesc, dacă nu în imaginația celor tineri, hrănită cu istoriile pline de emoție incandescentă, sevă… Read more Lecția deținuților politici →
Când vom înlocui golănia cu educația?
Poporul nostru nu se va face bine până nu va înlocui înjurătura cu binecuvântarea, lingușeala cu demnitatea, golănia cu educația, bârfa cu admirația. Suntem un neam risipit în lume, zdrobit… Read more Când vom înlocui golănia cu educația? →
„Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic!”
Ofensiva Noii Stângi e mai dură ca oricând. Știrile Fake News abundă. Știți cu toții minciunile rostogolite despre mine în Piața Victoriei. Lideri de opinie ai USR spun despre conservatorii… Read more „Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic!” →
Pedagogia lui Noica și Marile Cărți
Constantin Noica n-a fost doar un filozof original, ci și autorul unei viziuni pedagogice neglijate de „reformatorii” educației din ultimii treizeci de ani. Până astăzi, ne lipsește o Universitate de… Read more Pedagogia lui Noica și Marile Cărți →
Umilință și verbozitate. De ce proștii nu tac niciodată?
„Vreme este să taci, vreme este să vorbești,” spune Ecleziastul. Beția de cuvinte reprezintă o mare ispită, mai ales când toți se pricep la toate. Occidentul s-a dezvoltat prin specializarea… Read more Umilință și verbozitate. De ce proștii nu tac niciodată? →