Fie că-i politician sau preot, „progresist” ori „conservator”, orice bărbat care lovește o femeie este un zbir, nu vreun gentleman; un satrap, iar nu domn respectabil sau cavaler impunător. (Și reciproca-i valabilă, desigur.) Indiferent de sex, cine chiar nu-și poate controla vorbele și gesturile, nu poate conduce alți oameni spre tărâmul harului și al libertății.

Mai mult, atunci când reprezinți o instituție ca Biserica sau Parlamentul, ai obligația să lepezi pornirile animalice și să-ți îngropi reflexele tribale. Într-un caracter nobil, cultura înfrânge natura; rațiunea domină instinctul.

Cine își înfige mâna-n beregata aproapelui, cine dă șuturi la propriu, cine jignește gratuit și se tăvălește ca porcul în sucul puturos al insultei, acela nu poate fi lider politic ori călăuză spirituală.

Da, Hristos a răsturnat mesele vânzătorilor din Templu, atacând un simbol al corupției, nu o persoană anume. Nu te poți înălța umilindu-ți adversarul, fie real, fie imaginar.

Singura armă la dispoziția creștinului este Cuvântul, care însă trebuie folosit chirurgical, precum bisturiul, iar nu barda sau toporul. Fără stăpânire de sine și fără înfrânare, nu vom ieși niciodată din menajeria urletelor dezlănțuite.