E trist să vezi cum, în doar câțiva ani, mașinăria de spălat pe creier a Stângii radicale transformă tineri curați și frumoși în niște precupețe isterice sau fătălăi neterminați. În loc să întrebe și în loc să se mire, ei urlă, înjură, se mutilează fizic sau debitează enormități. În loc să citească ori să-și cultive sufletul, ei aleg violența retorică și sterilitatea fizică.

Deși ar putea avea o profesie onorabilă, activiștii se transformă în paraziți fără busolă, vindicativi, primitivi și triști posesori ai limbajului de mahala. Minți care puteau străluci artistic sau cultural adoptă orice fetiș postmodern, de la droguri periculoase la sexualitatea deviantă. Dacă pe vremuri tinerii erau fascinați de Rugul Aprins, azi sunt vrăjiți cu focul de paie.

Elevi isteți, simpatici și creativi riscă, prin cultul obrăzniciei și mentalitatea de victimă, să piardă pariul autenticității, dar și aprecierea pentru diferență, libertate sau curajul opiniei non-conforme. Zombizarea pe altarul corectitudinii politice și al justiției sociale nu ocolește pe nimeni.

Sub presiunea turmei, insul fragil, trădat de școală, abandonat de familie și uitat de biserică, va accepta narațiunea progresistă, marxistă, feministă, secularistă, fără să mai caute un răspuns original, riscul eșecului sau al erorii pe cont propriu. Când scuipă în direcția lui Platon sau Aristotel, omul scufundat în prostie și anonimat capătă o minimă relevanță (15 minute de glorie pe social-media).

Ce poate fi mai trist decât să vezi tinerețea pusă în slujba consensului dictat de niște tehnocrați? Cât de înșelătoare poate fi, oare, faima agramaților de pe TikTok și servitutea voluntară a celui care, pentru un job oarecare, n-are curaj să vorbească altfel decât într-un jargon previzibil și convențional?

Renunți la uimire sau mirare doar pentru a rostogoli meme triviale, sloganuri inepte, enunțuri schimonosite. Revoluționarul zilelor noastre e idiotul util al unor păpușari care urăsc creștinismul, tradiția clasică și vechile modele, iubind anarhia, cultivând aristocrația banului și stimulând dezordinea mondială.

Propagandiștii Stângii radicale au înrolat milioane de tineri idealiști într‑o luptă imaginară cu nedreptățile istorice fictive ale creștinismului, cu hegemonia occidentală sau cu inegalitățile economice ale capitalismului, fără să le vorbească adolescenților despre frumusețea poeziei, despre puterea înfrânării, despre taina credinței, importanța familiei, arta negocierii, rostul economisirii și rolul filozofiei stoice pentru o viață lăuntrică armonioasă.

E atât de ușor să eșuezi în plan personal, devenind apoi ultrașul războaielor ideologice care, de fapt, îți adâncesc sărăcia, prostia și frustrarea…