România poate deveni o națiune prosperă. Cum? Reformând birocrația, modernizând infrastructura, păstrându-și identitatea culturală și investind în tineri. Nu utilizăm destul geniul tehnic al adolescenților care se specializează foarte ușor în IT. Digitalizare economiei e inevitabilă.

Dacă tot suntem buni la coding (dar și hacking, să recunoaștem), nu înțeleg de ce nu înființăm mâine zece noi licee de informatică, robotică și inteligență artificială. Toate examenele s-ar da online și un puști care la 12-14 ani se apucă de programare poate avea o firmă profitabilă la 16 ani. Modelul? Israel.
Am avea o puzderie de firme start-ups cu mii de angajați care câștigă peste 3.000 de euro pe lună. O asemenea investiție ar crește galopant PIB-ul țării.

În paralel, putem transforma gospodăria țărănească într-o unitate strategică pentru suveranitatea alimentară a României. La gradul ridicat de obezitate al populației, mâncarea sănătoasă e soluția. Ne-am putea hrăni cu brânză maturată si proteină animală crescută pe meleagurile noastre. N-am nimic cu mozzarella italiană, burgerul american sau vinurile franțuzești. E loc și pentru ele. Totuși, e imperativ să conectăm gospodăria țăranului-producător la consumator, folosind aplicațiile de telefonie mobilă.

Evident, intermedierea se va face prin livratorii care vor duce mâncarea bio (sau măcar gustoasă) din punctul A în punctul B pe o arie, să spunem, de 100 km. Poți să ai producători locali în jurul unor aglomerații urbane precum București, Cluj, Constanța, Iași, Craiova sau Timișoara, care pun dimineața mâncarea în caserole pentru ca livratorul să aducă hrana fragedă, frumos împachetată, direct la oraș.

E un model care funcționează foarte bine-n Coreea de Sud. Acolo, 35% din alimentația populației se face prin conectarea fermierului-antreprenor la consumator. Văd, așadar, industria IT ca pe o locomotivă a agricultorului.

În sfârșit, trebuie să primenim educația, studiul limbilor străine și învățământul profesional.

Nu întâmplător, Aristotel spunea că „omul educat se deosebește de un om needucat, așa cum un om viu se deosebește de un om mort.” Despre asta, în episodul următor…