Am avut privilegiul să descopăr în casa părintească ziarele și cărțile publicate de Ion Rațiu — cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut niciodată. Elegant, curtenitor și afabil, acest transilvănean șlefuit la Cambridge și Londra a readus în cultura noastră politică valorile conservatoare și idealurile democrației creștine. Foarte puțini i-au apreciat, cu adevărat, valoarea.

Studia mult și frecventa biblioteci foarte diverse: economie, istorie, politologie. Avea intuiții profetice și rămânea senin, chiar detașat, în cele mai tulburi împrejurări.

Pelerin la Muntele Athos și apărător al credinței creștine, domnul Rațiu ne-a transmis pasiunea pentru libertate, dragostea de țară, respectul pentru democrație, ordine constituțională și proprietate.

A fost prohodit la Turda și, cu sufletul în ceruri, a iertat probabil neputințele, obtuzitatea și prostia contemporanilor săi, păcăliți de minciuna istoriei, ideologie și propagandă. Ca orice mare înțelept, Ion Rațiu a știut că sămânța cuvântului său va rodi doar peste 20-30 ani. Îi mulțumim!

Nu i-a lipsit niciodată zâmbetul în fața mitocăniei și a răutății grobiene. Nu confunda coteria cu strategia. Își respecta adversarii, dar se exprima cu fermitate și claritate.