Pentru a înțelege mecanismele de control biopolitic și inginerie socială rafinate de globaliști, aș reveni puțin asupra cazului Streinu-Măcel (pardon: Cercel) — trompeta alarmismului gripal și vuvuzeaua nerușinată a industriei farma, deloc străină de corupția PSD. Cocoțat de o veșnicie în fruntea institutului de boli infecțioase Matei Balș, „Nemuritorul” Streinu-Cercel s-a remarcat prin nepotism și flagrante matrapazlâcuri, devenind un temut mogul al Sănătății nereformate din România.

Cu ochiul mereu la banii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, omul și-a propus să ia cu forța milioane de bătrâni din căminul familial și să-i dreseze („instituționalizeze”) într-un soi de lagăr pe care nici imaginația scriitorului George Orwell nu și l-a reprezentat vreodată.

În spatele zâmbetului mieros cu aere de medic atotștiutor, se ascunde, de fapt, un ins hrăpăreț care a transformat institutul Matei Balș în propria sa moșie și, potrivit investigațiilor din presă, inventa boli pacienților pentru a deconta mai mulți bani de la casa de asigurări de sănătate. Televiziuni iresponsabile l-au făcut mare pe acest personaj lunecos, cinic și dubios care vrea să ne trimită părinții și bunicii în case pe bătrâni, pe termen nelimitat.

Streinu-Cercel e străin de tot ce înseamnă omenie, integritate și solidaritate. Omul e un pericol public și, până va reveni cu scuze credibile, trebuie obligat de autorități să se autoizoleze (asta până Justiția se va ocupa de soarta lui pe termen mediu și lung).