Unde eram, azi, vă întreb, dacă i-am fi ținut în țară pe oamenii deștepți și dacă domnii primari ar fi premiat nu lăutarii, ci cărturarii? De ani întregi, sume uriașe din bugetul administrațiilor locale se duc pe „spectacole“ la limita kitsch-ului. O dizeuză expirată câștigă, la o paranghelie din bani publici, cât 30 de savanți veritabili cu doctorat. S-au sifonat miliarde de lei (cumpărând chiar și tăcerea presei), dar am pierdut 100.000 de cercetători de top în doar 30 ani!

România acordă azi pentru cercetare sub 300 de milioane de euro anual, mai puțin decât alocă cercetării compania indiană Tata Motors. Sunt convins că banii cheltuiți pe vanghelioane și alte șușanele depășesc cu mult bugetul alocat biologilor, fizicienilor sau chimiștilor din România.

Unde am fi fost azi dacă aveam o cercetare solidă, bine finanțată? Nu am fi ajuns în situația ridicolă ca abia la 30 martie să putem produce niște banale măști de protecție. Am fi fost parte a efortului global de a produce un medicament împotriva covid-19, nu spectatori speriați.

E o lecție pe care nu trebuie să o uităm! Bani publici pentru cercetare, salarii decente pentru tinerii care descoperă tainele lumii, nu pentru maneliștii unor primării oricum falimentare.