Reflectam azi dimineață la obiceiurile mărunte dobândite de-a lungul unei vieți. Igiena dentară este un reflex educat. La fel, spălatul pe mâini. Fapta repetată din fragedă pruncie se transformă în obișnuință. O disciplină atrage altă disciplină: cine face sport, are și o imunitatate crescută; cititorul pasionat capătă o exprimare îngrijită; omul care se roagă dobândește un psihic solid. Nu întâmplător, fiecare materie studiată la școală se numește, din nou, „disciplină.” Vechii greci îi spuneau „askesis”. Rigoarea și abnegația atrag după ele profesionalismul, eleganța și excelența.

În ultimele decenii am abandonat rigoarea spartană în beneficiul consumerismului. În vremuri de molimă, e timpul să redescoperim acele tabieturi sănătoase care par triviale, dar sunt vitale: ne spălăm cu apă și săpun, nu flegmăm, păstrăm distanța și respectul pentru ceilalți, facem gimnastică, murmurăm un psalm. Gesturile mici înfruntă cu succes marile tragedii ale vieții.

A nu respecta igiena cea mai strictă, a nu spune adevărul medicilor, a nu practica distanțarea socială, a subestima prin bășcălie puterea absolut distructivă a virusului COVID 19 — iată rețeta dezastrului petrecut deja în Italia.

Mai mult decât psihoza canalelor media, indiferența și lipsa de grijă a oamenilor pot transmite mai departe boala. Nu mă credeți? Priviți la Singapore. Pasiunea pentru curățenie a asiaticilor a dat roade. „Virusul nu alege, ci te ia pur și simplu prin surprindere”, îmi scria o prietenă. N-aș schița acum scenarii apocaliptice și n-aș stimula isteria colectivă ori asaltul dement asupra magazinelor. Ce poate diminua pandemia e, mai curând, o suită de gesturile mărunte, pașnice, discrete. Mă pot spăla pe mâini la două ceasuri distanță preț de 20 de secunde. Pot elimina raporturile tactile cu semenii. Pot trimite mâncare prin UberEats unor bătrâni nevoiași. Iar peste toate #StauAcasă…

Disciplina înseamnă libertate