Am văzut reacția agresivă și agramată a șefului agenției de publicitate Papaya, enervat pentru că profesorul Adrian Papahagi i-a cerut să respecte adevărul istoric, în loc să facă o propagandă ieftină. Cum a răspuns la critici? Cu insulte. Să-i spunem atunci domnului Robert Tiderle că idealul libertății (care include și libertatea de conștiință boicotată anul trecut) nu era slujit prin adeziunea la Partidul Comunist (francez sau român). Că libertatea nu se câștiga prin asociere cu tovarășa Ana Pauker și ceilalți satrapi ai stalinismului autohton.

Dacă Papaya/Emag și-ar fi dorit să omagieze rezistența intelectualilor în timpul dictaturii, atunci ar fi spus o poveste adevărată despre oameni ca Dinu Pillat (poet și scriitor, 1921-1975), Nicolae Steinhardt (specialist în drept devenit monahul de la Rohia), Constantin Noica (filozoful de la Păltiniș), Alexandru Paleologu (eseist, 1919‑2005), Theodor Enescu (critic de artă, 1926‑1998) sau Petre Țuțea (gânditor socratic, 1902‑1991). Istorii cutremurătoare ar fi ieșit la suprafață într-un clip publicitar despre Richard Wurmbrand (fost comunist, dar trecut prin temniță și convertit la creștinism), despre Sergiu Al‑George (1922‑1981, orientalist, medic, traducător din sanscrită), despre Vladimir Ghyka (veritabil martir) sau despre părintele Stăniloae (1903‑1993).

Dincolo de categoria intelectualilor, au existat români cinstiți care au refuzat umilințele, care au denunțat frigul și care au înfruntat foamea. Simbol al rezistenței anticeaușiste, Doina Cornea n-a acceptat nicio clipă să-și încoloneze trupul la 23 august 1989 și să aducă ofrande mincinoase pe altarul nebuniei „Marelui Conducător”. Andrei Pleșu a fost exilat la Tescani. Horia-Roman Patapievici și-a petrecut noaptea de 21/22 decembrie într-o temniță ceaușită.

România a avut, așadar, eroi capabili să înfrunte minciuna totalitarismului roșu. Au existat oameni curajoși și curați (dar prea puțin curtați), care și-au regizat un zbor către cerul stelelor fixe, situat dincolo de contingența oarbă a istoriei. Aceștia merită, cu adevărat, un omagiu la aniversară.