Verile copilăriei petrecute în Oltenia patriarhală erau fără seamăn. Memoria reține acum savoarea și culoarea unor expediții pescărești în lunca Dunării. Sub sălciile unduitoare din balta satului, ne așezam bățul din trestie și așteptam ca plătica să muște și să scufunde pluta…

Momeala era făcută din râmă sau mămăligă. Saramura de crap sau șalăul din Cârna, curățat și pus proaspăt pe grătar, erau mâncăruri incomparabile. Trăiam aproape de granița cu Bulgaria, într-o lume străină de spectacolul tehnologiilor de azi. Foarte rar prindeam la televizorul alb-negru câteva minute cu desene animate, serialul „Arabela” sau „Toate pânzele sus!”

Eram copii și puteam petrece o zi întreagă la scăldat. Atunci am învățat cum să înfrunți curenții și cum să-ți ții respirația câteva minute bune sub apă…

Dimineața, ne trezeam cu mirosul florilor din grădina casei părintești — lăcrămioare, zambile, crizanteme și regina nopţii îngrijite, îngrijite cu drag de bunicul din partea mamei. Ieșeam apoi cu bicicletele la marea hoinăreală, luîndu-ne la întrecere, ca băieții.

Dincoace de coarnele unui Pegas, lumea părea ireproșabilă. Aveam mereu prin preajmă un cățel loial și două-trei pisici tandre, vigilente și afectuoase. Ne distram copios când întărâtam curcanul cu un fluierat prelungit.

Micul dejun ni-l făceam singuri, luînd ouă proaspete din cuibar. Pregăteam atunci o omletă gustoasă, cu miros de zarzavat și ulei încins. Când ne prindea foamea la prânz, omoram pofta cu poamele zemoase de corcoduș, păr sau cais.

Zăpușeala amiezei ne exila în răcoarea odăilor bătrânești. Tolăniți care încotro, citeam clasicii literaturii române, răsfoiam ziarele comuniste sau jucam partide de șah. Din prispă, o vedeam uneori pe bunica neodihnită, care îngrijea de toate orătăniile casei — cocoși, găini, curci sau rațe. Într-o zi, am construit împreună cu fratele meu un bazin dedicat special păsărilor plutitoare. Printr-un sistem primitiv de micro-canale, lacul artificial era alimentat de la pompa fântânii…

Nu simțeam, atunci, implacabila trecere a timpului. Fiecare ceas părea o eternitate. Seara jucam fotbal cu o minge cârpită, într-un câmp înconjurat de scaieți. Noaptea priveam cerul luminat de stele și, sub îndrumarea unchiului matematician, studiam conformațiile geometrice ale Căii Lactee. Aromele copilăriei la țară mai includeau și universul culinar, de la mirosul de usturoi din ostropel până la parfumul de pâine caldă, peste coaja căreia bunica făcea, întotdeauna, semnul crucii.

Tempi passati…