Cancerul corupției
Corupția a fost cancerul vieții noastre publice — virusul care ne-a lăsat nu doar mai săraci, ci moralmente precari, nedemni, jalnici. Ritualul șpăgii a scurtat vieți, a alungat stima de sine, a îngropat cariere. Mita dată la fiecare examen, contract comercial sau exercițiu electoral a schimonosit pe dinăuntru atâția oameni cândva onești sau chiar admirabili…
Milioane de români trecuți prin labirintul umilințelor de tot soiul au hotărât să-și părăsească casa natală, bătătura și petecul de pământ pentru a munci prin țări îndepărtate. Bani mai mulți în Occident? Nu neapărat, dar mai puțină batjocură și falsitate.
Blestemata corupție a făcut din România — o bijuterie a Europei — acea țară jalnică despre ale cărei „reușite” cu greu poți vorbi străinilor. Corupția a distrus educația, a blocat infrastructura, a ruinat sănătatea, mânjind chiar și religia, fotbalul sau cultura.
Duhorile corupției ne-au degradat mai mult decât războaiele venite din afară. E timpul să ne curățăm, să ne trezim și să ne revenim în fire.
Era bine daca dl. Neamtu ar fi fost tot ata de vehement contra coruptiei si pe vremea cand Basescu, Udrea et. co conduceau Romania…
Corupția cea mare nu e atât în gestionarea bugetului public, cât mai ales în reîmproprietăriri, vinderea pe aproape nimic a resurselor naturale etc. Cine ne scoate ochii cu corupții noștri dar nu îi arată și pe cei ce vin dinafară, nu spune întreg adevărul.