Geniul lui Tocqueville și democrația americană

Una dintre cele mai strălucitoare minți ale Europei moderne: Alexis de Tocqueville. Născut într-o familie de aristocrați francezi, el a ascultat devreme povești despre ororile Revoluției din 1789. Mama lui Tocqueville a scăpat cu greu de lama ghilotinei. Înrudit cu Chateaubriand, adolescentul devine un avid cititor al clasicilor: Pascal, Montesquieu, Rousseau.

Avocat briliant și curios, tânărul Alexis ajunge în America pentru a studia temeiurile vieții democratice de peste Ocean. (Câțiva ani mai târziu, Marchizul de Custine vizitează Rusia autocratică.)

Ia cina și conversează în limba franceză cu John Quincy Adams, marele diplomat. Împreună cu prietenul său Gustave de Beaumont, el analizează sistemul penitenciar din Statele Unite. În paralel, Tocqueville observă cu atenție religia, moravurile și valorile familiale îmbrățișate de yanchei.

După ce l-a întâlnit pe Andrew Jackson la Casa Albă, Tocqueville s-a declarat uimit de spiritul asociativ, zelul democratic și sistemul electoral al Republicii fondate de Jefferson, Madison, Adams și Franklin. În același timp, a fost dezgustat de practica sclaviei, criticând prejudecăților culturale și discriminările rasiale din secolul XIX.

„Democrația în America” ne avertizează împotriva tiraniei majorității și a despotismului blând al guvernului federal. Tocqueville a înțeles mai bine ca oricine suveranitatea poporului și diviziunea puterilor în Stat, valoarea muncii și pericolul materialismului.

Părinte al liberalismului clasic, Tocqueville a remarcat prevalența spiritului creștin în cultura Americii tradiționale („The Second Great Awakening”): metodiștii, baptiștii, discipolii lui Hristos — mai mult decât credincioșii catolici — distribuiau Biblia, organizau școli duminicale și combăteau viciile lumii de ieri și de azi.

Familia e celula de bază a societății iar mamele sunt cele chemate nu doar să educe copiii, ci și să prezerve moravurile publice. Femeia, așadar, e gardianul pudorii.

Fără virtute, nu există libertate. Participarea activă a oamenilor în viața cetății — iar nu expansiunea Statului birocratic-administrativ — e garanția unei vieți înfloritoare.

„Americanii formează în mod constant asociații voluntare”: spitale, biserici, școli, drumuri, poduri, biblioteci sau cluburi literare. O societate civilă vibrantă e secretul prosperității.

Dacă dorim să fim înțelepți, am face bine să deschidem „Marile Cărți” scrise de genii precum Alexis de Tocqueville.

PS: Voi începe în luna iulie un curs online dedicat Marilor Cărți, începând cu Sfânta Scriptură. Pentru rezervări, trimiteți un email cu numărul Dvs. de telefon la adresa: mihailneamtu@gmail.com

1 comentariu »

  1. Apreciez claritatea scrisului tău.
    Pot sugera o mică schimbare?
    Vorbești despre „despotism blând”.
    Guvernul va fi blând atunci când pune coarda în jurul gâtului. Dar nu este blând când vă atârnă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.