Umilință și verbozitate. De ce proștii nu tac niciodată?

„Vreme este să taci, vreme este să vorbești,” spune Ecleziastul. Beția de cuvinte reprezintă o mare ispită, mai ales când toți se pricep la toate. Occidentul s-a dezvoltat prin specializarea competențelor, mizând pe ierarhia meritului individual.

De-o vreme încoace, în locul științei a apărut ideologia, adică surogatul de filozofie pentru atotștiutori. Spațiul public e sufocat de zgomotul strident al celor care n-au dileme, n-au dubii, n-au remușcări. Pentru aceștia, existența e lipsită de mistere, taine sau penumbre. Ideologul crede că totul e la vedere.

Verbozitatea ascunde, în fapt, prostia găunoasă. Trăncăneala maschează autosuficiența intelectului pauper, absența bunului simț și încremenirea-n proiect.

Cu adevărat agreabil și dezinvolt e tipul socratic care poate să spună, ocazional măcar, „nu știu.” Umilința e resortul progresului intelectual. Insul autentic, atașant și prizabil nu e cel care le știe pe toate și nici cel care caută artificial originalitatea.

Alexandru Paleologu afirma trebuie să ai „îndrăzneala de-a fi banal.” Rareori poți fi sofisticat sau paradoxal, profund și aporetic, făcând recurs la neologisme, la calambur sau la etimologii. (Cine oare n-ar fi uimit să afle că denumirea Șcheii Brașovului are drept rădăcină latinească termenul „sclavus”?)

Nu poți fi mereu briliant, dar poți întotdeauna adopta criteriul decenței. O minte educată e un suflet îmbogățit de memoria culturii în care s-a născut. O inimă smerită e un caracter șlefuit de marea și neprețuita virtute a docilității.

(Fotografie: Titu Maiorescu, spiritus rector, „Junimea”.)

1 comentariu »

  1. Intolerantza din ultimii ani pare a fi raspandita pe mai toate blogurile online, la fel in emisiunile TV.
    Jignirea partenerului de discutie si limbajul de mahala par sa se substituie din ce in ce mai mult argumentatiei rationale si politicoase.
    Din pacate, limbajul vulgar, arogant si intoleranta sunt din ce in ce mai des utilizate de politicieni de varf, in frunte cu, din pacate, insusi presedintele tarii, dar si de unii ziaristi proeminenti sau alte persoane cu mare notorietate.
    Acelasi lucru il putem constata si la unele meeting-uri la care reporterii televiziunilor ne-agreate de demonstranti sunt bruscati si insultati.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.