Dragi prieteni,

Știți probabil anecdota cu studentul la drept care e întrebat de profesor ce pedeapsă prevede codul penal pentru bigamie. Răspunsul lui: „două soacre.” Poate că-i un banc actual. Veți găsi avocați ai relativismului moral, pentru care monogamia e o noțiune depășită. Pentru cei specializați în dreptul civil, există însă istorii mai puțin amuzante, cum ar fi povestea despărțirilor între oameni care odinioară s-au iubit, dar astăzi își dispută vinovăția morală, proprietatea funciară, accesul la copii ș.a.m.d..

Sunt atâtea drame care ne obligă să reflectăm asupra temeliilor civilizației noastre! Suferința copiilor crescuți la depărtare de părinți vorbește despre egoismul adulților deciși se autoflageleze și să se autosaboteze.

M-am întrebat dacă declinul credinței n-a condus la dezintegrarea relațiilor bazate pe noțiunea de legământ, respect și slujire. Nesocotirea prestigiului metafizic al monoteismului creștin aduce cu sine prăbușirea funcției sociale a monogamiei. Deși aș fi tentat să vă propun o reflecție etică sau teologală, îmi dau seama că întrebările noilor generații sunt mult mai practice.

Am intrat ieri într-o benzinărie și, la colțul de ziare, coperta unei reviste glossy m-a abordat frontal, cu acest titlu: „Tehnici pentru a spori plăcerea în timpul sexului…” Redactorii de la „Cosmopolitan” știu prea bine că oamenii sunt obsedați de răspunsuri facile și soluții imediate privind potrivirea de zodii, compatibilitatea afectivă, secretele acuplării și alte chestiuni ardente. E puțin probabil să vinzi tiraje masive cu interogații serafice de tipul: „Ce este iubirea?” sau „De ce ne îndrăgostim”? Și totuși: suntem o specie de mamifere evoluate în sânul căreia indivizi perfect autonomi aleg să-și unească destinul, până la moarte, cu un necunoscut. Ne reproducem în afara tribului nostru și asta ne asigură continuitatea biologică sau culturală. Cu e scop?

Până să aflăm răspunsul, să observăm că dragostea presupune întâlnirea vie și nemijlocită cu Celălalt. E ceea ce obține Cenușăreasa, după ce învinge răutatea mamei vitrege și a surorilor invidioase. Regăsirea Prințului e și răsplata acordată Albei ca Zăpada, cea care învie prin puterea unui sărut, arătând că dragostea e mai tare decât moartea. Neuronii copilăriei s-au hrănit cu extazul acestei descoperiri, anume că bărbatul e făcut pentru femeie și femeia pentru bărbat.

Sigur, puteți să nu fiți de acord cu mine. Și pentru că mă aflu în fața a sute de studenți care peste o lună intră-n sesiunea de iarnă, vă invit la un experiment mental. Aș vrea să vă solicit patru definiții ale iubirii pe o foaie de hârtie. Vă rog să vă folosiți și de stiloul inventat, by the way, de Petrache Poenaru. Trebuie să-mi răspundeți cu o singură propoziție la întrebările mele. Puteți exprima o idee prin recurs la o imagine sau utilizând o metaforă. Aș vrea să fie un exercițiu sincer, mizând pe reacția spontană, imediată. Nu încercați să fiți deștepți ori sofisticați. Premiul pentru cel mai sincer și inspirat răspuns va fi o carte cu autograf. Aveți alocat un minut pentru fiecare întrebare. Cred în acel adagiu al lui Constantin Noica, care spunea că-și dorește o școală unde „nu se știe cine dă și cine primește.”

Prima definiție este legată de „eros”: iubirea pasională. Cum definiți dragostea sexuală între un bărbat și o femeie? Al doilea concept ține de iubirea de neam: „patriotismul.” Scrieți vă rog primul lucru care vă trece prin minte. A treia definiție privește „iubirea de părinți” (sau, dacă e cazul, iubirea de copii). A patra iubire este dragostea față de aproapele. Cum o înțelegeți? Până voi primi răspunsurile, iată ce doresc să vă spun: iubirea (ca și fiecare civilizație) are vârstele ei. Nu doar fiziologia, ci și experiența acumulată în diferite etape ale vieții ne spune că există o privirile copilărească, adolescentină, matură sau vârstnică asupra iubirii.

Îmi va fi imposibil să vorbesc in extenso despre eros, despre prietenie (philia) sau despre dragostea familială. Voi schița, însă, o fenomenologie a momentelor iubirii dintre bărbat și femeie, pentru a provoca, mai apoi, discuție practică despre iradierea carității într-o lume tot mai egoistă. Numai după cartografierea generală a primei teme, unde mă folosesc de intuițiile unor autori precum Søren Kierkegaard sau Jean-Luc Marion, voi studia modul concret de aplicare a poruncii iubirii în viața cotidiană. Voi trata dragostea de aproapele ca pe o formă de inteligență socială, în absența căreia întreaga noastră existență devine un infern.

V-aș mai face o rugăminte: haideți să închidem telefoanele mobile. Nu-i niciun motiv de tristețe, pentru că Mark Zuckerberg e deja miliardar. E mult mai important să ne conectăm la înălțimea și adâncimea unui gând: iubirea. Fără el, viața noastră n-are sens. À propos de Facebook, compania aceasta multinațională n-ar fi pornit fără să existe mai întâi pasiunea amoroasă. Niște studenți de la Harvard și-au dorit să dea note unor fete drăguțe din campus. Pe ce criterii? Vedeți filmul și veți afla că cea mai influentă rețea de socializare a lumii s-a născut dintr-o curiozitate nu intelectuală, ci… erotică. Concupiscentia oculorum, așadar, despre care Sfântul Augustin a scris pagini de-o remarcabilă profunzime în faimoasele lui Confesiuni (cartea a X-a, cap. 35).

(va urma)