Un chirurg mi-a spus, cândva: masa mea de operație e altarul unde mărturisesc în fiecare zi. Gesturi, nu cuvinte. Iubirea în formele ei concrete înseamnă, înainte de toate, compasiune și faptă.

Drama de la „Colectiv” ne-a scos la iveală români gata să moară pentru aproapele lor. Știm că s-au solidarizat cu victimele prieteni, colegi, rude, medici, asistente, donatori de sânge, filantropi. În schimb, oameni care instituționalizează ori comercializează discursul iubirii erau prinși într-o „ședință de lucru”…

Suferința celorlalți ne interpelează aspru: ne gândim la cei dragi, dar facem ceva anume? Acționăm? E frumos nu doar să simțim, ci și să le arătăm celor din jurul nostru că ne pasă.

Ce înseamnă o atenție neîmpărțită? Să renunți la distragerile minore, la curiozitățile frivole. Iată un început.