Cine controlează limbajul controlează și mințile oamenilor. În plină beznă ideologică, Ceaușescu l-a adus pe „Moș Gerilă“. Postmodernii îți spun astăzi „Happy Holidays“, iar nu „Merry Christmas“. De ce, oare? Pentru a scoate din memoria culturală a tinerelor generații anumite cuvinte sau imagini pline de sevă teologică.

Încet, vocabularul sărăcește iar sufletul se aplatizează. Dispar din minte amintirile calde, așteptările spirituale, frescele iconice sau expresiile elevate. Programarea neurolingvistică pregătește omul recent pentru starea de absență, adormire, docilitate și pasivitate. Prostia naște prostrația.

Să nu uităm că în România anului 1968, tovarășul Ion Iliescu — neobosit activist PCR —a cerut exmatricularea unui grup de studenți colindători ai Universității din Iași. Vechii propagandiști căutau să nască „omul nou“ la capătul unui proces de reprogramare mentală: se ștegă arhetipuri, se dizolvă reprezentări sacre, sunt abolite vechile înțelesuri.

În cuvintele lui Wittgenstein, „limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele.“