Crăciunul între vacarmul egoist și iubirea paternă

«Crăciunul a ajuns prilej de chef și bairam, cu ocazia căruia, dacă ne iese, o „s-o facem lată”. Crăciun la munte și la mare, oriunde, dar nu în biserică.

Și ca să iasă bine totul, pregătim momentul din timp, luând cu asalt „templele consumismului”, adică mallurile și hipermarketurile, într-o agitație și irascibilitate continuă, de parcă am fi bolnavi de o foame cronică. Și, în acest balamuc evident, oamenii nu mai au răbdare unii cu alții, nici măcar cu ei înșiși, devenind acri și imposibili.

În ciuda atmosferei generale de haos, Hristos rămâne același an de an: discret, vertical, blând, smerit și „neșifonabil”, așteaptând ieșirea noastră din vacarmul anonim pentru a realiza cine este El cu adevărat: argumentul iubirii paterne a Tatălui ceresc față de noi, bezmeticii. Iată identitatea pe care ne-o descoperă Crăciunul.»

Ovidiu Bârsan, Gânduri neastâmpărate, Ed. Doxologia, Iași, 2018 (comenzi@edituradoxologia.ro)

SUSȚINE EDUCAȚIA

Tu donezi o carte iar noi o transportăm gratuit la cei mai înzestrați tineri din liceele României!

$9.79

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.