Îți este greu. Oamenii influenți și importanți nu te mai sună. Banii s-au împuținat. Zâmbești mai rar. Nivelul de serotonină a scăzut. Te simți respins. N-ai parte de recunoașterea socială pe care ți-o dorești.

O carieră promițătoare, cândva, pare acum ștearsă, ruginită, obosită. Ești tentat să faci din propriul tău eșec o armă împotriva celor, între timp, s-au ridicat și-au înflorit.

Simți că te-ai prăbușit pe când alții și-au luat zborul spre patria libertății. Te revolți împotriva nedreptății lumii, nu a propriilor păcate.

Din pricina suferinței, ai vrea să te răzbuni. Cum? Blamând oamenii din jur și chiar societatea în ansamblul ei. Încet-încet, te-ai transformat într-un ins frustrat, deși te imaginezi martir. Te crezi victimă, dar ești doar un ingrat.

În viața oricui, schimbarea apare prin asumarea intimă și radicală a propriei condiții: sunt responsabil pentru tot ceea ce mi se întâmplă. Doar umilința scoate la iveală zorii luminoși ai Ființei. Smerenia e răsăritul de soare și temelia bună a noului tău început.