Învingătorii privesc spre zări și depărtări. În fața acuzatorilor mincinoși, Iuliu Maniu s-a ridicat demn în picioare. Un fost partizan anticomunist, refugiat prin Munții Făgărașului, obișnuia să spună: „brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”. Stai drept, ca să zdrobești mai ușor capul șarpelui. Stai drept, pentru a fi stăpânul propriilor alegeri, iar nu sluga împrejurărilor exterioare. Stai drept, ca să te însoțești cu oamenii buni, luptători și vizionari.

Chiar și numai prin conformația lui exterioară, „homo sapiens” are o demnitate regală între toate celelalte creaturi. Spre deosebire de patrupede, noi am primit darul limbii și al mâinilor libere. Postura verticală ne dă, foarte devreme, șansa contemplării unui orizont îndepărtat.

Privim Cerul și vrem să înțelegem originea și sfârșitul lucrurilor.

De aceea, poate, Jordan Peterson și-a enunțat prima regulă de viață în termeni simpli: stai drept! E un alt fel de-a spune: nu te lăsa doborât de batjocura și scuipările celor invidioși. Nu adopta atitudinea unui homar înfrânt, secătuit de serotonină și obsedat de simpla supraviețuire. Nu te abate de la drum din pricina celor gălăgioși sau neputincioși.

Meriți mai mult decât o porție zilnică de existență efemeră. Dumnezeu nu l-a plăsmuit pe Adam cu trupul încovoiat, plin de frici și anxietăți. Umerii drepți fac întâlnirea cu Celălalt mai bună. În plus, a avea coloană vertebrală înseamnă să poți înfrunta cu demnitate suferința.

Fără oameni drepți, întreaga noastră civilizație s-ar prăbuși. Fără verticalitate, n-ar mai fi lege și dreptate. Stai drept!