Soluția pentru Africa nu e migrația

Nu m-am născut alaltăieri: înțeleg drama nesfârșită a oamenilor născuți într-o lume săracă, guverată de gangsteri și mafioți. Sub comunism, milioane de români au cunoscut foamea și frigul, umilințele și întunericul. Dar soluția la dezastrul social și economic din Africa, Orientul Mijlociu sau America Latină nu-i migrația necontrolată, ci schimbarea de regim politic.

O lume fără frontiere înseamnă devălmășie. Granițele sunt un fenomen natural: comunitățile de limbă sunt despărțite, adesea, de râuri, mări sau lanțuri muntoase. Totul are o limită, începând cu spațiul Schegen (așa cum știu prea bine olandezii și românii…).

Nu există identitate, cultură și civilizație acolo unde noțiunea de teritoriu e relativizată iar vizitatorul se confundă cu gazda. Nu orice venetic e un erou civilizator.

Când elitele globaliste caută să pulverizeze noțiunea de suveranitate a Statului, ele abolesc diferența între cetățenie și barbarie. În sânul oricărei națiuni, cetățenia se exercită prin drepturi și responsabilități; privilegii și obligații.

Da, vedem cu toții drama popoarelor care n-au încă o reprezentare politică. Da, se nasc copii pe drumuri și-n caravane infecte. Asistența umanitară e absolut normală. Dar totul, cum spuneam, are o limită.

Pentru că unora le merge prost, nu-i înțelept să distrugi rânduielile unei alte case deja ridicată, tencuită și curățată. Nu poți nici glorifica omul fără patrie, care ia cu asalt porțile închise ale țărilor bogate.

Când o țară acceptă milioane de imigranți care nu respectă contractul social — libertatea religioasă, egalitatea între sexe, proprietatea privată sau negoțul neîngrădit —, atunci riscul unui război civil este real.

Militari de renume ai Europei au luptat pentru salvarea unor cetăți protejate de ziduri exterioare. Generali ai Atenei au înfruntat armatele persane (mă gândesc la Temistocle) pentru a salva o cultură. Nu altfel au făcut strategii legiunilor romane, care i‑au sfidat (prin Scipio Africanul) pe cartaginezi…

Când Occidentul nu va mai exporta ideologia de gen și obsesiile neomarxiste spre țările lumii a treia, ci mai degrabă noțiunea de suveranitate, libertate, proprietate și capitalism, atunci cei condamnați la sărăcie vor putea începe să viseze la o viață mai bună.

Restul e miciună, demagogie, falsă compasiune și gargară.

2 comentarii »

Lasă un răspuns