Ordine și haos. De ce suntem nefericiți?
Oriunde privești în jur, nu vezi decât fragmente de ordine sau haos. Pierderea slujbei, cearta cu părinții, evacuarea brutală din casă, decepția în dragoste, un divorț nedorit, o criză financiară sau dezamăgirea adusă de un prieten vechi și drag – iată situații care atrag demonii cinismului, ai nihilismului și ai descompunerii morale.
Când n-avem curajul de-a confrunta frica de eșec ori spectrul falimentului, monstrul dezordinii interioare stă să bată la ușă.
Dacă refuzăm disciplina și idealizăm boema, visele se destramă.
Când deciziile aleatorii guvernează viețile noastre, inima se pierde prin labirintul regretelor oarbe. Doar o existență ritmată de cadența faptelor virtuoase produce, cu adevărat, roade parfumate și o stare sufletească demnă de cuvântul „fericire”.
Viața frumoasă se naște din extazul libertății personale, ancorată într-o etică a responsabilității. Soldații credinței înfruntă și apoi cuceresc, pas cu pas, lumea neprevăzutului. Ordinea înseamnă siguranță, structură și stabilitate. Monstrul haosului, în schimb, e hrănit prin gesturi de lașitate care trădează potențialul unic al personalității tale.
Pentru a înmulți talanții, trebuie să iubești darurile pe care bunul Dumnezeu ți le-a dat, fără să le meriți cu adevărat. Creatorul vrea să vadă-n tine imaginea abundenței, iar nu o epavă naufragiată-n frustrări.
„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, spune o veche poruncă biblică. Începe, așadar, cu tine. Orice reformă socială, schimbare politică sau ameliorare spirituală pornește din incinta casei tale.
Mihaita tata, ai o minte sclipitiare dar, prunc prostut fiind, ai pus-o in serviciul celui mai grobian pulitruc – basica! Why?