Premiul Oscar pentru cel mai bun film în 2018 nu merge nici spre ecranizarea poveștii lui Churchill (The Darkest Hour), nici către istoria salvării Europei din ghearele nazismului (Dunkirk).

A câștigat pelicula despre dragostea dintre o femeie și un pește-amfibie. Not my cup of (British) tea.

Comicii sofiști ai ceremoniilor Oscar ne spun că artiștii sparg, în fiecare an, noi bariere culturale. Ne vorbesc apăsat, pe ton moralizator, ca niște preoți ai conștiinței seculare.

Pentru că noțiunea aristotelică de katharsis e depășită, trebuia premiat și un film (Call Me By Your Name, 2017) despre pasiunea homoerotică dintre doi tineri, cu tot ceea ce înseamnă pachetul de frustrare, masturbare, reprimare, exprimare, voyeurism și ejaculare a unui efeb într-o… piersică desfăcută (și pe care iubitul se oferă s-o… mănânce).

Nu contează drama spirituală, conținutul intelectual sau valoarea artistică a filmului, ci afirmarea ideologiei diversității.

PS: E consolatoare, totuși, premierea lui Gary Oldman ca cel mai bun actor în rolul lui Winston Churchill.