Genetica este știință care, deși frecvent instrumentată ideologic, scoate la iveală adevăruri importante despre natura umană.

Întâi de toate, diferența sexuală dintre bărbat și femeie se regăsește atât la nivelul neuroanatomiei, cât și al preferințelor. De mici, băieții aleargă după mașinuțe, în timp ce fetițele aleg păpușile. Nu e deloc întâmplător. Bărbatul n-are deloc vocația maternității. Femeia, în schimb, o resimte din fragedă pruncie.

Venim pe lume cu un bagaj de predispoziții. Mintea omului nu-i o tablă goală. Talentul muzical, bunăoară, e un element nativ. Suntem hărăziți cu daruri care, în sintaxa complicată a existenței pământești, ne fac unici și irepetabili. Oamenii nu se nasc egali, deși fiecare dintre noi are o vocație specifică (și un echipament de salvare).

Din acest motiv, probabil, s-a inventat meseria de antrenor (ca și noțiunea de fler): cel care descoperă talentul caută semnele unei înzestrări invizibile ochiului necultivat. Cluburile sportive, universitățile performante sau marile companii caută neîncetat talente.

Numai ideologii fanatici neagă existența unor limitări naturale. O persoană scundă și fără mobilitate va obține cu greu excelența în baschet. Nu oricine joacă șah în Cișmigiu va deveni următorul Bobby Fischer.

Diferențele genetice între indivizi sunt reale și manifeste. Utopia comunistă a dezvoltării multilaterale e contrazisă de realitate: progresul presupune specializarea. Inteligența nu-i un construct social. În același timp, familia sau școala contribuie decisiv la obținerea performanței.

Vocația înseamnă talent plus pasiune. Excelența este rezultatul întâlnirii dintre muncă și har.