Românii formează unul dintre popoarele Europei creştine care au luptat, nu s-au jucat, pentru libertate.

Numai ignoranții și mințile ușuratice nesocotesc rezistența voievozilor, de la Mircea cel Bătrân până la Mihai Viteazu, față de invaziile otomane.

Secole la rândul, est-europenii au afirmat primatul Crucii lui Hristos împotriva semilunei. În tot acest răstimp, occidentalii și-au putut dezvolta știința, cultura și arta, relațiile economice și instituțiile politice.

Azi, lideri importanți ai Europei apusene disprețuiesc recunoașterea oferită cândva de Papa Sixtus al VI-lea lui Ștefan cel Mare, pentru a nu pomeni de martiriul lui Constantin Brâncoveanu la Istanbul sau victoria armatelor Regelui Carol în războiul de independență.

Civilizația politică născută în jurul libertății riscă să fie ruinată din interior. Demografia negativă și importul de populații greu asimilabile, pe lângă autocenzura și marginalizarea vocilor conservatoare, scot la iveală o criză de leadership fără precedent.

Valorile pentru care au suferit Nicolae Steinhardt, Richard Wurmbrand sau Vladimir Ghyka sunt sub asalt. Bogățiile spirituale ale creștismului au ajuns să fie uitate. Ne amăgim cu o gândire pe termen scurt, așteptând bovaric reglarea de la sine a noului război civil (vizibil prin atentatele de la Nissa, Paris, Manchester, Berlin, Stockholm sau Londra).

Vai de popoarele care-și uită istoria!

PS: Theodor Aman, Bătălia de la Călugăreni.