Va trebui scrisă cândva o carte despre suferința zâmbetelor false. Există oameni incapabili să asume doliul, tristețea, melancolia.

Iată lectura superficială a vieții noastre personale: ai trădat, dar îți găsești scuze; ai înșelat un prieten, dar ridici din umăr; ai divorțat, însă exhibi naturalețea; ai rupt un legământ, și totuși afișezi masca normalității. Orice se acceptă, socialmente, dar nu mina gravă, privirea neliniștită ori tăcerea.

Dependentă de laudele, consolările sau admirația publică, vedeta din noi își refuză plânsul și minutul de singurătate.