Pupătorii de moaște

Nu-i zi de la bunul Dumnezeu în care membrii „comunității pupătorilor de moaște” să nu fie batjocoriți, umiliți ori luați peste picior în spațiul public.

Mă întreb, atunci, de ce ar fi sărutatul unor oseminte de martir un gest inferior sexului anal ori sărutului homoerotic?

Oare CNCD a amendat vreodată autorii de satiră antireligioasă? Știu că pe conservatori sau tradiționaliști i-a fript.

O societate liberală permite competiția deschisă a discursurilor morale. Jocul argumentelor înseamnă absența cenzurii.

Nu e treaba Statului secular să decidă birocratic-administrativ câștigătorul încleștării retorice între păcat și virtute. Chiar vrem să reinventăm Inchiziția?

Lasă un răspuns